O POVESTE CU ALBINE

O POVESTE CU ALBINE

 Serbare adecvată anotimpului primăvara sau  sfărşitului de an şcolar.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

Personaje:

-3 copii de albine

-Bunica albină

-Regina albinelor

-Trântorul

-Regina florilor

-2 flori

-3 albine cărătoare

-Albina gospodină

- Albină cercetătoare

-Şoricelul

Copiii poartă costume adecvate rolului pe care îl interpretează.

Scena este împărțită în două părti - una sugerează interiorul unui stup, cealaltă exteriorul, o poieniță.

În interior, copiii albinuţelor se pregătesc de culcare. Sunt strânși in jurul bunicii-albine și așteaptă să asculte povestea de seară.

Un copil albină (către bunica sa):

-Vrei să ne mai spui o dată

O poveste-adevarată,

Înainte de culcare?

Albinuţa-bunicuţa:

-O poveste-adevărată? (se gândeste câteva clipe apoi începe să povestească)

Chiar aicea a venit

Să ne fure mierea toată,

Tâlharul cel pedepsit.

Alt copil albină:

-Spune, cum s-a întâmplat?

Albinuţa -bunicuţa:

Într-o zi, ca orişicare,

S-a trezit de dimineaţă

Albina cercetătoare….

Copiii albinuțelor urmăresc povestea privind întâmplarea, care se desfășoara atat în interiorul stupului căt și în exteriorul lui.

Cercetătoarea (către celelalte albine, care dorm în stup)

-Se arată primii zori.

Deşteptarea, dragi surori!

Vremea e prielnică

Pentru-albina vrednică.

Pe cer nu e niciun nor,

Vântul adie usor,

Hai, suratelor degrabă,

Să ne apucăm de treabă!

Spor la lucru, şi-ascultaţi:

Nu cumva să vă certaţi!

Albinele lucrătoare zboară în poieniță, rămâne in stup Albina- Gospodina.

                                                                                                                                            Foto-Didi

Albina- Gospodina:

- Sunt Albina -Gospodina

Iată roiul a plecat.

Vremea e sa fac curat (mătură, șterge praful)

Şi cu drag să gătesc cina. (gătește)

Mai întâi să primenesc,

Copilașii să-i hrănesc, (dă măncare copiiilor- albine)

Şi apoi merg la regină

Cu-o ceaşcă de miere  plină.

Se duce către regina. In drumul său îl  întâlnește pe trântor.

Trântorul (indignat):

-Mie  nu mi-aduci nimic?

 Albina- Gospodina:

-Să-ţi aduc? Păi, ai muncit!?

 Toată ziua leneveşti.

 Azi nimica nu primeşti!

Trântorul:

-Să muncesc? Auzi la ea!

Asta nu e treaba mea!

Treaba mea, dragă albină,

E să stau lângă regină!

Albina- Gospodina:

-Poti să stai, dacă doreşti,

Dar mâncare nu primeşti.

Te învăţ prieteneşte:

Lasă lenea şi munceşte!

Albina- Gospodina trece de trântor și o servește pe regină, aflată pe tron.

Acțiunea se mută în  poienița cu flori

Albina cărătoare 1:

-Sunt albină cărătoare

Şi alerg din floare-n floare.

Peste tot călătoresc

Miere să vă dăruiesc:

Prin pădurile cu tei,

Pe câmpii cu brebenei,

În grădini cu floricele,

Să culeg nectar din ele.

Albina cărătoare se oprește pe o floare deosebită, care ii vorbește.

 Zâna Florilor:

-Eu sunt Zâna Florilor,

Ne-arătăm  devreme faţa.

Tuturor albinelor

Noi le dăruim dulceaţa.

Albina cărătoare 2:

-Uite-o gălbioară floare

Mă aşteaptă zâmbitoare.

Albina cărătoare 1:

-Am zarit-o prima eu!

Albina cărătoare 2:

-Fugi de-aici, e locul meu! (o împinge)

Albina cărătoare 3:

-Aţi venit să vă certaţi? (le desparte)

Hei, suratelor, lucraţi!

Vremea nu stă-n loc, ea zboară

Şi găleata este goală!

Albinele culeg polen, apoi căntă și dansează împreună cu florile, pe o melodie adecvată.

După dans, acțiunea revine în interiorul stupului.

Albinuţa-bunicuţa: (continuă să le povestească copiilor)

-Ronţăilă-i supărat

Că de mult n-a mai mâncat.

Şi-ar dori un strop de miere

Să-şi mai vina în putere.

Urmăreşte –albinele

 (își face apariția în decorul exterior, un șoricel care urmăreste albinele)

Culegând grădinile,

Şi gândeşte că-i uşor

Să guste din mierea lor.

Şoricelul Ronţăilă (către o albină):

-Unde zbori, albină dragă?

Albina cărătoare 1

-Mă grăbesc, fiindcă am treabă!

Şoricelul Ronţăilă:

-Ce aduni din floricele?

Albina cărătoare 2:

-Ia, polen, ca să fac miere.

Şoricelul Ronţăilă (pofticios):

-Buună-i mierea de albine!

-N-ai un strop şi pentru mine?

Albina cărătoare 3:

-Pentru tine-am altceva:

-Gustă din dulceaţa mea! (îl înţeapă)

Şoricelul Ronţăilă (văicărindu-se):

-Au, au, au m-ai înţepat

Şi boticul s-a umflat!

Asta, soro, stai puţin,

Nu e miere, e venin!

Asta nu rămâne-aşa.

Jur că mă voi răzbuna!

Albinuţa-bunicuţa:

-Se gândeşte şi-ntr-o seară,

Urmăreşte o albină,

Cu o găletuşă plină,

Ca să vadă unde-o cară.

Iată stupul l-a zărit,

Dar nu ştie că-i păzit.

Șoricelul urmarește până la stup albina care l-a înțepat, pitindu-se după flori.

Albinele cărătoare (cântând):

Ziua-întreagă am lucrat,

Multă miere-am adunat.

Găletușele sunt pline,

Suntem harnice albine!

Regina (vine în întâmpinarea lor):

-Ia să văd, cât aţi adus? (Priveşte mulţumită în găletuşe)

 Multă miere-aţi adunat!

 Sunteţi vrednice nespus,

 Hai, e vremea de cinat!

 Toate albinele servesc masa.

                                                                                    Foto-Ştefania

Albinuţa-bunicuţa:

-Iată că spre asfinţit,

Ronţăilă, supărat,

S-a gândit  şi-a socotit

Că e timpul de furat.

Se strecoară binişor (șoricelul intră pe furiș in stup)

Şi intră în stupul lor.

Ce-a păţit, vedeţi şi voi…

A fost mare tăraboi!

Toate albinele se ridică de la masă, îl tabără pe șoricel și îl alungă din stup. Șoricelul fuge supărat, albinele se bucură, copiii albinelor aplaudă fericiți, apoi se culcă.

Cortina

FOTO SERBARE PROF.  DAN CRISTINA