Powered By Blogger

duminică, 8 martie 2015

ÎN DUMBRAVA MINUNATĂ




ÎN DUMBRAVA MINUNATĂ

                                        Dramatizare după Mihail Sadoveanu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Personaje:
Povestitor: Flavia
Povestitor: Paul
Lizuca
Cațelul Patrocle
Floarea- Soarelui
Două Furnicuțe
Sfânta Miercuri                                                           
Broscuța
Ciocănitoarea
Mierla
Licuriciul
Răchita
Greierele
Șase Pitici
Domnița
Iepurașul




Flavia:
Nu toți copiii-s fericiți!
Unii sunt triști și necăjiți
Căci n-au părinți, un adăpost,
Că parcă n-au pe lume- un rost.

 Paul:
Ei n-au pe nimeni să-i alinte
Și sfaturi bune să le dea.
Iar tu ce ai, să iei aminte:
Ajută-i, dacă poți, cumva!

Flavia:                                                                             
Un colț de pâine, niște bani,
O haină, niște jucării
Oferă celor ce-s sărmani
Și fericit atunci vei fi.

 Paul:
Noi o poveste vă vom spune
Despre-un copil, orfan de mamă,
Ce-avea prieten doar un câine;
Lizuca și Patrocle-i cheamă.

Flavia:
Astăzi de-acasă au fugit
Și spre bunici ei au pornit,
Căci doar acolo se simt bine
Și-s îngrijiți cum se cuvine;
Dar iat-o pe Lizuca.Vine!

(Povestitorii se retrag)

Lizuca:
-Am bătut de multe ori
Drumul ăsta spre bunici
Este presarat cu flori;
Uite una chiar aici.

            (Lizuca se îndreaptă spre Floarea-Soarelui)

Vai cât a crescut de mare!
Seamană cu mândrul soare.
Și e-naltă și frumoasă,
Parca e împărăteasă!
Spune,ce mai faci mata?

                                                                                                                          
                                                                                                                          Foto- Bianca

Floarea-Soarelui:
-Ziua bună, fata mea!
Multumesc de întrebare;
Coc semințele la soare,
Căci sunt Floarea-Soarelui,
Răsfățata cerului.
Spuneți, unde ați plecat?

Lizuca:
-La bunicii mei din sat!
Hai, Patrocle, să plecăm!
Bun rămas, floare frumoasă!

Floarea-Soarelui:
-Du-te,du-te sănătoasă!
                                                                                                                           Foto- Teodora
Lizuca:
-Uite, Patrocle, aici
Un mușuroi de furnici.
Stai cuminte, să nu-l strici!
Asta-i locuința lor,
Casa furnicuțelor.
De cu zori și până-n seară
Furnicuțele tot cară
Sacii cu provizii-n casă,
Pentru iarna cea geroasă.

Prima furnicuță:
Suntem harnice, să știi.
Ne trezim în zori de zi,
Măturăm, aerisim,
Spălăm rufe sau gătim
Si copiii-i îngrijim.

                                                                                            Foto. Agatha
A doua furnicuță:
Ziua plecăm fiecare
Să aducem de mâncare.
Strângem boabe în cămară
Și ne-ntoarcem înspre seară.

Cele două furnicuțe cântă:
-Noi suntem furnicuțe,
Cunoaște fiecare
Că suntem hănicuțe,
Că suntem muncitoare.

Lizuca: (către Patrocle)
-În curând se face noapte,
Hai să mergem mai departe!

Flavia:
Și așa cum scrie-n carte,
Întâlniră o bătrânică
Tristă, slabă, mărunțică,
Ce pășește–ncetinel,
În mână cu-n toiegel.

Lizuca:
-Buna ziua, mătușică!

Sfânta Miercuri:
-Să te faci mare, Lizucă!
Nu-i așa că ai plecat
La bunicii tăi din sat?

Lizuca:
-Dar, de unde știi mata?
Sfânta Miercuri ești, cumva?
Despre tine-am auzit,
Însă nu te-am cunoscut.
Unde-i cațelușa ta,
Cea cu dinții  cei de fier
Și măsele de otel?

Sfânta Miercuri:
-De ce-ntrebi,te temi de ea?
Cățelușa este-acasa.
Am lăsat-o să-mi păzească
Întreaga gospodărie,
Căci cu hoții, nu se știe!

Lizuca:
-Nu ne temem noi de ea,
Că suntem oameni cinstiți!
Acum iute vom pleca.
Sărut-mâna,

Sfânta Miercuri:
-Să trăiți!

Paul:
Au ajuns la un pârâu,
Unde-i apa pân' la brâu.
Dar, nu o vor trece-not,
O vor trece pe un pod.

(Pe pod se afla o broscuță)

Lizuca(speriată):
-Patrocle, uite-o broscuță!
Dacă ne va face rău?

Patrocle:
-Hai, Lizuca, nu te teme,
Treci pe pod, te apăr eu!

Broscuța:
-Ce s-a speriat, drăguța!
Nu te teme, sunt broscuța.
Chiar acum m-arunc în lac,
Loc să treci pe pod să-ți fac!
(cântă)
Mă cunoașteti? Sunt broscuța Oac!
Toată ziua dau concert pe lac.
N-are nimeni, da, tra, la, la, tra,la,la,.
Voce ca a mea, tra,la, la, tra, la ,la.

Lizuca si Patrocle trec podul și ajung în Dumbrava Minunată.

Lizuca:
-Câte păsări sunt aici!
Ciocănitori și mierloi,
Ia ascultă-le, Patrocle,
Parcă ar râde de noi!

Ciocănitoarea: (cântă)
Toc, toc, toc, toc
Toc, toc, toc, toc,
Eu nu stau o clipă-n loc
Caut  pe sub scoarța tare
Pentru puii mei mâncare.
Eu vin iute-n ajutor
Tuturor copacilor.
De omizi eu ii feresc,
“Doctoriță” mă numesc.

Mierla:
-Te cunosc, dragă Lizucă,
Știu că ești cam necăjită,
Și vreau să te -nveselesc.
Pentru tine ciripesc.
 (se aude un tril de pasăre)

Decorul rămane același, se schimbă numai fundalul, care va sugera cerul nopții, cu lună și cu stele.

Flavia:
Soarele a asfințit
Și-nserarea s-a lăsat.
Pe cer luna s-a ivit,
Nu vor mai ajunge-n sat.

Lizuca:
-Ce ne facem noi, Patrocle?
Drumul nu se mai cunoaște.
Știu că tu o să mă aperi,
De-un pericol mă va paște,
Căci esti vrednic și viteaz,
Mă scapi iute din necaz!

Patrocle
-Stelele au răsărit.
Vom rămâne în pădure.
O lumină am zărit.
Hai să cerem găzduire!

Licuriciul:
-Nu-i lumina dintr-o casă
Doar eu luminez aici.
Mă găsiți în iarba deasă,
Sunt vestitul Licurici.
(cântă)

Eu sunt Licuriciul
Semăn cu un felinar
Ziua nu mă vezi deloc,
Numai noaptea eu apar.

Lizuca:
-Brrrrr! Se lasă frig afară!

Licuriciul:
Dacă vreți să mă urmați
Vă conduc la o căscioară,
Unde o să înnoptați.
Îi conduce la rachită.

Lizuca:
-Mulțumim mult, Licurici!
Poate vom rămâne aici.
(Către răchită)
-Mătușă rachită, te rugăm
Ne dai voie să intrăm
În căsuță la mata?
Nu avem unde pleca!

Rachita:
-Pofteste, Lizucă, la mine-n căsuță
Îți dau o saltea din mușchi și-o perniță.
Pâna ziua se iveste,
Vei dormi împărătește!

Lizuca: (intră în scorbură)
-Multumim, aici la tine
E atât de cald și bine!

Cei doi vor sa se culce, se aude glasul greierașului

Greierele:
-Cri,cri, cri, sunt greierușul.
Cânt într-una cu arcușul.
Nu mi-e teamă c-o să zică
Iar vecina mea furnică:
(schimbandu-si glasul și imitând gesturile furnicii)

“Ești un leneș, iar nu strângi
Boabe, și la iarnă plângi
Că nimic n-ai adunat...."
Nu mă las eu de cântat!

Lizuca:
Știi ceva, măi greieraș?
Aș dormi,dar nu mă lași.
Cântă și altundeva,
Nu doar lângă casa mea!

 Lângă răchită apare un iepuraș.

(către Patrocle):
-Vai, Patrocle, am zărit
Urechi lungi și-am auzit
Parcă și un fâșâit.
Dacă o fi vreun bursuc?

Patrocle:
-După el acum mă duc!
Patrocle aleargă iepurașul apoi se întoarce.
Doar un iepure  era
Și ce iute mai fugea!

                                                                                                                                          Foto. Sebi

Lizuca:
-Era frică de mata!

Paul:
Deodată, ca prin vis,
Lizuca văzu în noapte
Că o ușă s-a deschis
Și-au intrat cu toții șapte:
Șase bărboși mititei
Și-o domniță lângă ei;

Lizuca:
Vă cunosc, v-am mai văzut
Într-o carte, mai demult,
Când traia maicuța mea
Și povești ea îmi citea.
Și ce bine mai era!

Domnița:
-Lizucă, așa-i că iubești
Sfaturi, basme și povești?

Lizuca:
-Cât de bine mă cunoști!
Mama îmi spunea acasă,
Cât de bine-mi amintesc,
Că poveștile ne cresc,
Ne fac viața mai frumoasă!

Domnița:
Fiindcă ești fetiță bună,
Vei vedea: sub clar de lună
Păsări, gâze și jivine
Vor dansa doar pentru tine!

Iepurașul, bursucul, fluturii de noapte, licuriciul, furnicile, greierașul, păsările, vor dansa pe o melodie veselă.

Lizuca: (îi aplaudă)
-Ce spectacol minunat!
(către pitici)
-Voi de ce nu ați dansat?

Piticii:
-Suntem șase meșteri fauri,
Batem cu ciocane, aur;
Scoatem pietre nestemate
Și comorile-ngropate.
Facem scule de argint,
De jucat nu avem timp.
Numai noaptea noi ieșim
Căci de oameni ne ferim!

Domnița:
În dumbrava minunată
E o lume fermecată,
Însă oamenii de rând
N-o cunosc, n-o văd nicicând.
Numai tu, căci ne ești dragă,
Știi povestea noastră-ntreagă.
Ei, dar vine moșul Ene
Pe la tine, pe la gene.
Noi acum plecăm, Lizucă.
Tu încearcă și te culcă.
           
Toate personajele pleacă

 Flavia:
-A fost vis? E-adevarat?
Niciodată nu va știi,
Fiindcă s-a trezit, copii,
La bunicii ei din sat.
Două mâini uscate, mici,
Cu drag o îmbrățișează.
I se pare că visează,
Dar nu! Lizuca e trează,
Iar bunica ei îi spune
O poveste cu albine,
Care-au săgetat cândva
Mama vitregă și rea,
Ce copilul nu-și iubea!



Scenetă publicată în cartea Rămas bun, Abecedar, editura Petrion- Bucureşti, 2001



                                                                                                                                                                                        Foto Flavia 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu