Powered By Blogger

miercuri, 22 noiembrie 2017

MUNTELE NU SE REPETĂ


MUNTELE  NU SE REPETĂ!
                  
Piatră.
Piatră-piatră.
Piatră înaltă.
Piatră înaltă, înaltă, înaltă.
Piatră umplută cu piatră.

Piatră.
Piatră crestată,
piatră striată,
goluri de piatră-
peşteri cu gura căscată.

Piatră rotundă sau ascuţită,
cu muşchi şi cu cetini împodobită.
piatră în iarbă şi flori îmbrăcată,
piatră măruntă şi piatră lată,
piatră lucioasă, piatră pe piatră,
infinit repetată!

Piatră.
Piatră sub apă.
Piatră-n cascade brodată.
Piatră spălată de apă curată,
apă curată cu sete gustată,
apă de peşti colindată.
Apă-n tumulturi rostogolită,
apă în lacuri îngrămădită,
apă domoală sau săltăreaţă,
apă, zăpadă şi gheaţă.

Munte.
Uriaş de piatră.
Uriaşă cetate.
Cetate cu păduri neumblate,
cu poteci lângă văi dantelate.
Cetate cu taine nedezlegate,
taine cu viaţă şi moarte.
 
Munte.
Poveşti fermecate.
Poveşti fermecate cu urşi şi cu capre,
cu  lupi fioroşi  şi cu gura flămândă
păzitori de comori, permanent stând la pândă.
Cu vulturi de piatră scăldaţi în mister,
ce nu mor vreodată şi-aduc foc din cer.

Munte
Visare.
Visare în poieni legendare
scăldate în dor de culoare,
unde uriaşii şi zânele ies la plimbare.
Unde vrăjitoare şi vraci viersuiesc din cimpoi,
răpesc luna din ceruri şi o pun înapoi!

Munte, stare de bine,
bucurie, lepădare de sine.
Lumină, vibraţie dreaptă,
vibraţie dreaptă, spre ceruri treaptă,
treaptă spre iubirea înaltă.
Urcuş spre Cuvântul adânc
ce răzbate prin nouri şi arcuşuri de vânt.
Munte,
Lumină,
Iubire,
Cuvânt!

Urcă pe munte
în iarnă, în vară,
în toamnă şi în primăvară!
Umple-ţi plămânii cu aer curat,
aer bogat, cu răşini parfumat,
umple-ţi privirea cu peisaje de vis,
umple-ţi auzul cu un cântec nescris,
simte cu sufletul tot ce-am descris!
Urcă pe munte!
Cunoaşte!
Respectă!
Muntele nu se repetă!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  






Poezie premiata cu premiul I la  concursul  Reading Mountains, 2017, organizat de către AECO România sub egida Convenției Alpine

http://educatie-outdoor.ro/2017/12/11/muntele-nu-se-repeta/





luni, 20 noiembrie 2017

DE CRĂCIUN, ÎNTR-UN CĂTUN

DE CRĂCIUN, ÎNTR-UN CĂTUN
                                                   
                                                                                        dramatizare după Costache Ioanid


POVESTITOR:
Iată numai o-ntâmplare,
Petrecută-într-un cătun:
Într-o sfântă Duminică,
Foarte-aproape de Crăciun
Cu Sfânta Scriptură-n mână,
Cu duh sfânt şi devotat
Predica zelos un preot
În biserica din sat,
Despre văduva sărmană
Care, printre cei avuţi,
A adus şi ea la templu
Cei din urmă doi bănuţi.

PREOTUL:
-Fraţii mei,
Mulţi au dat argint şi aur!
Văduva, prin bunătate,
A adus un sfânt tezaur…
Dacă dai şi dai din milă
Unui om flămând, stingher,
Un bănuţ din sărăcie
E cât o comoară-n cer!
Şi când rupi în două pâinea
Pentru-n frate credincios,
Tu să ştii că cel ce-ţi spune
“Mulţumesc!” e chiar Hristos!

POVESTITOR:
Astfel a vorbit păstorul
Şi-au răspuns cu toţi “Amin!”
Dar mai din adânc răspunse
Un biet suflet de creştin.
     Şi pornind el către casă,
     Se gândea, făcând paşi iuţi,
     Doar la văduva sărmană
     Care-a dat cei doi bănuţi….

POVESTITOR:
Era frig și se porniră, o viforniţă grozavă,
Tot troianul de zăpadă se ridică sus, în slavă!
Săracul, creştinul nostru, abia poate-înainta...
Era singur precum cucii, iară vântul şuiera.

UN DRUMEŢ:
-Vreme rea, Doamne păzește!
Hu, huu, cum urlă vântul!
Iar zăpada te orbeşte
Şi îţi sapă-n drum mormântul…
Imagini pentru imagini  desculti iarnaDe ce nu te îmbraci mai gros?!

SĂRACUL:
-Păi, n-am, Doamne, altceva
Nici mai gros, nici mai frumos,
Doar cojocu-acesta ros!...
…Dar, ce-i drept, am sănătate,
Am picioare, grai şi poate
De voi plânge la vreo uşă
Ori la geam daca voi bate,
Nu cred că e cu putinţă
Ca să nu-ntâlnească milă
O biată vietate ia, ca mine de umilă…
Ei au bani, eu am credinţă
Şi- astfel Domnul, care-i bun,
Va-ngriji ca şi sărmanii
Să se-mbrace de Crăciun!...

POVESTITOR:
Imagini pentru imagini  desculti iarnaŞi a doua zi se duse la băcanul cel fălos,
Ce-n biserică, adesea, se-nchina către Hristos.
Și cu faţa biciuită de viforul cel vrăjmaş,
Cu o astfel de nădejde intră, bietul, în  oraş.
Cum către Crăciun se-ntâmplă,
Prăvălia era plină
Şi, printre clienţi, creştinul,
Către vânzător se-nclină…

SĂRACUL:
-Domnul să vă aibă-n pază!
Iată ce voiam să spun:
Daţi şi pentru cei în lipsă
O hăinuţă de Crăciun?

BĂCANUL:
-Altă treabă n-ai, măi frate?!
Eu am timp de dăruit?

SĂRACUL:
-Dar iertaţi-mi îndrăzneala!

POVESTITOR:
Zise omul, umilit
Şi ieşind îşi zise-n sine:

SĂRACUL:
Timpu-i scurt la negustori…
O să-ncerc eu încă-odată
Mâine-n revărsat de zori.

POVESTITOR:
Şi în zori, când prăvălia
Se vedea aproape goală,
El intră, dădu bineţe,
Şi cu vocea lui domoală începu:

SĂRACUL:
-Domnule, acuma sigur nu sunteţi grăbit ca ieri,
Pentru că, sărman, vin iarăşi,
Ca să daţi, după puteri.

BĂCANUL:
-Ce sărman?!Ia, eu te rog să ieşi afară!
Cine n-are să se-mbrace,
Să muncească, nu să ceară!

SOŢIA BĂCANULUI :
-Da, e trist să n-ai o haină,
Să trăieşti mai mult din milă,
Umilit de-orice pomană!
Şi decât aşa, prin viaţă
Ca un cerşetor să treci,
Iaca, eu acum te sfătui:
În pustie să petreci!

POVESTITOR:
Omul iar se-ntoarse-acasă, plin de gânduri…

SĂRACUL:
Nu se poate
Imagine similarăSă nu aibă  acești oameni
Mugur mic de bunătate…
N-am văzut eu cum se roagă?…
O, dar nu mai pot de frig!…
Dar aici, în prăvălie,
Gândul lui e la câştig.
A! Ia stai să-ncerc mai bine
Să mă duc când stau la masă.
Între-ai săi, poate-acel mugur
E o floare luminoasă…
Mă voi duce cu credinţă
Şi-astfel, Domnul care-i bun
Va-ngriji ca şi sărmanii
Să se-mbrace de Crăciun.

POVESTITOR:
Iar a doua zi, când veseli
Toţi ai casei, la băcan
Ospătau cu masa plină
În belşug de  bogătan,
Lăudând tortul cel straşnic
Şi al vinului bun gust,
Cine le răsare-n uşă?
Chiar creştinul din Ajun!
Când îl vede iar în uşă
Negustorul, ca trăznit,
S-a făcut negru la faţă
Şi din scaun a sărit.

BĂCANUL:
-Îmbrânceşte-l jos pe scară!
Pune mâna pe-un răzlog!

SOŢIA BĂCANULUI: îl bate
-Na pomană! Na pomană!

BĂCANUL:
-Croieşte-l peste cojoc!

POVESTITOR:
Iar sărmanul, prin zăpadă
Își zicea, strângând din coate:

SĂRACUL:
-Cam doi bani cred că ar face
Vânătăile din spate…

POVESTITOR:
Dar când se opri băcanul,
Omul se sculă de jos
Şi cu plecăciune zise:
Imagini pentru imagini  desculti iarna
SĂRACUL:
-Eu vă mulţumesc frumos!
Pentru mine-atât mi-ajunge,
Dar să nu vă supăraţi,
Spuneţi-mi acuma, totuşi
Pentru cei săraci, ce daţi!?

POVESTITOR:
Când a auzit băcanul,
A încremenit pe loc,
Parcă l-a străpuns deodată
Dumnezeu din cer cu foc.

BĂCANUL:
-Vai, eu sunt un om smintit!
Am lovit un sfânt, un înger,
Chiar pe Hristos l-am lovit!

SOŢIA BĂCANULUI:
-Frate, iartă-mi nebunia,
Vino-n casa mea acum
Şi-o să-mi îndreptez de astăzi
Paşii pe-al credinţei drum!

POVESTITOR:
Poate  nu a dat atâta
Cât a dăruit Zaheu,
Dar a dat cu voie bună,
Cum i-e drag lui Dumnezeu.
   Iar a doua zi, creştinul
   Vesel a pornit cu bine,
   După alţi Zahei prin viscol,
   Rostind astfel către sine:

SĂRACUL:
-Ei au bani, eu am credinţă
Şi-astfel Domnul, care-i bun,
Va-ngriji ca şi sărmanii
Să mănânce de Crăciun!

POVESTITOR:
Bine zice vorba sfântă,
Ce-n biserici se tot cântă:
“ Mai uşor trece cămila
Prin urechea acului,
Decât ar intra în ceruri
Sufletul bogatului!”


Imagini internet



joi, 19 octombrie 2017

SATUL DE ODINIOARĂ


 SATUL DE ODINIOARĂ

Odată, am avut vecini:
bătrâni şi tineri şi copii,
acuma casele-s pustii,
căci oamenii n-au rădăcini.

Bătrânii sunt în ceruri sus,
iar tinerii sunt duşi departe
la muncă, prin străinătate,
copii nu vezi, că nu mai îs.

La geamuri nu se-aprind lumini,
pământul şade nelucrat
sau e vândut pe bani puţini,
iar gardul e nereparat.

N-auzi cântatul de cocoşi
care vesteşte primii zori,
nu vezi pisoii somnorosi
nici câinii ameninţători.

Odată, satul era plin
şi era viaţă în ogradă.
Astăzi e satul în declin,
o tristă, tragică baladă.

Ieşeau bătrânii la portiţe
în zilele de sărbătoare. 
spuneau poveşti, descurcau iţe,
şi ţara o puneau la cale.

În straiele de la străbuni
cei tineri se prindeau în hore.
Fecioarele purtau cununi,
flăcăii panglici tricolore.

În zilele pline de soare
mergeau copiii la scăldat.
În iarna plină de ninsoare,
la săniuş, la colindat.

Dormeau în fân în nopţi de vară,
privind  la stele-îndepărtate,
mâncau din blid, pe prispă afară,
printre crăiţe şi muşcate.

În armonie cu natura
îşi duceau traiul-n mod firesc.
Ţăranul, suflet românesc,
cu cerul n-a rupt legătura.

În vatra lui cea strămoşească,
prin dăruire şi slujire
se roagă ca să dăinuiască,
pentru a lumii mântuire.

Să nu lăsaţi satul să moară!
Ţăranul ştie bine rostul,
E cel mai ataşat de ţară
Comorilor e adăpostul.

Întoarce-ţi satul la izvoare,
noi nu venim de nicăieri!
Păstraţi ca binecuvantare
Luminile de învieri!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului!  

Imagini pentru imagini sate de odinioara -Fotografia postată de Parohia Sfântul Nicolae Lungani.

Imagini pentru imagini sate de odinioara


                                                                   Imagini internet

vineri, 6 octombrie 2017

GÂNDURI CU LUMINĂ

GÂNDURI CU LUMINĂ
                                  Lui Octavian Goga
                         
Oblonul se ridică la Clădirea Castel.
Ciucea e în Aşteptare.
Toamnă nouă, Coarde vechi,
Aducerile- aminte.
Vorbeau azi noapte doua ape
Inima poetului cu ţara în suflet
A început să se audă într-un Sonet.
Noi ne-ntâlnim într-O lacrimă!

-Geniale Poet, E sărbătoare! Ca într-o Rugăciune,
Oaspeţii glăsuiesc cu Fior biruitoare versuri.
Gânduri cu lumină! Omagiu.
Atunci şi acum ai fost ales prim-ministrul poeziei!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  
Imagini pentru imagini octavian goga




  Imagine internet


„Nimeni n-are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru.”— Octavian Goga


sâmbătă, 23 septembrie 2017

PROFESOARA DE ROMÂNĂ

PROFESOARA DE ROMÂNĂ

Eram elevă, înaite de 1989,
într-o şcoală de la ţară,
într-un sat fără librărie şi fără vreun chioşc de ziare,
dar aveam o profesoară de Limba Română
care venea de la oraş, încărcată de cărţi.
Nu avea maşină, căra în sacoşe:
dicţionare, culegeri, atlase, cărţi de citit…

Nu ştiu pe cine cunoştea la librărie,
căci cărţile bune se dădeau  atunci pe sub mână,
dar ştiu că ne-a  făcut să iubim să citim
şi-i mulţumim!

Îmi amintesc că, odată,
A adus cărţi de Ispirescu şi de Shakespeare
Şi, una dintre colegele mele,
pentru că şi le dorea pe amândouă
dar avea bani doar pentru una
şi îi era greu să aleagă,
i-a cerut o carte de Shakespirescu.

Nu ştiu dacă profesoara mea de română mai trăieşte,
dacă trăieşte şi o întâlniţi să-i uraţi de sănătate,
dar vă rog să nu-i spuneţi că astăzi,,
deşi cărţile bune se găsesc peste tot,
puţini le mai cumpără şi le mai citesc
şi unele au ajuns să fie interzise la şcoală!


 d.nei prof.  Onea, cu dragoste şi recunoştinţă

Imagini pentru imagini cartiImagini pentru imagini carti


Imagini internet