sâmbătă, 6 iulie 2019

EU


EU
 Acrostih

Albastru e culoarea cu care îmi place să zugrăvesc
Universul copilăriei, iubirii și al satului românesc.
Roșu e culoarea cu care pictez dorul din inimile celor ce simt românește.
Emoția o picur cu lacrimile viei, ca să dau slavă
Limbii celei dulci a poporului meu.
Inima, ca să atingă alte inimi, se plimbă pe ulița cuvintelor ca să găsească suprema metaforă, iar
Albastru și roșu găsesc ajutoare în multe alte culori și nuanțe.

Prispa casei e locul în care se naște poezia.
Aici torc cu un fus fermecat amintirile născute în cuib de lumină. 
Noaptea, stele pe care nu le pot vedea, îmi limpezesc visele și, atunci,
Aripile se ridică în tăcere, încă și încă o dată, până la cer.
Iarba coaptă la soare strănută și
Timpul se scurge sub forma unui joc de cărți și răbdare…


luni, 20 mai 2019

PRIETENIA


PRIETENIA

Prietenia-i un cuvânt
De mare preț, iubit și sfânt,
Și-atunci când e cu drag rostit 
Ești împlinit și fericit. 
Deci, să rostim cu bucurie:
-Să ne trăiești, Prietenie!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea doar cu acordul autorului.