DOI ȘTRENGARI ȘI-UN COȘ CU MERE

DOI ȘTRENGARI ȘI-UN COȘ CU MERE

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Personaje:

Povestitorul Teodora;

Irina- o  fetiță de 6 ani;

Vasilică- un băiat de 7 ani;

Vulpea;

Lupul;

Iepurele;

Pisica;

Ursul;

Veverița;

Ariciul;

Rândunica;

Fluturele.

Acțiunea se petrece într-o poeniță, la marginea unei păduri. Aici, Vasilică și Irina primesc rând pe rând oaspeți și le testează istețimea.

Teodora:

-Doi ștrengari vă dovedesc

Cât de bine socotesc.

Au cules un coș cu mere

Și-o să-mpartă cu plăcere

Celor care, ca și mine,

Știu să socotească bine.

Vasilică:

-Eu mă numesc Vasilică

Și de nimeni nu mi-e frică!

Mie-mi place să citesc,

Dar mai mult să socotesc,

Și nu sunt doar vorbe-n vânt:

Cel mai bun din clasă sunt!

Irina: (are în mână un coș plin cu mere)

-Eu mă numesc Irinel

Și-s mai bună decât el!

Coșul meu e plin cu mere

Și le ofer cu plăcere

Celor ce-mi vor dovedi

Că știu bine-a socoti.

(apare vulpea)

Iată vine o vulpiță.

-Bună ziua, cumetriță!

Vulpea:

-Bună ziua, măi copii!

(privește la coșul cu mere)

Dacă nu vă supărați,

V-aș ruga un măr să-mi dați,

Dar nu am cu ce plăti!

Irina:

-Cel mai frumos măr primești,

Dacă știi să socotești:

“Vine-o rață pe un lac

Și începe-a prinde pește.

Apoi una mai sosește,

Adunate câte fac?”

Vulpea:

-Nu prea știu să socotesc!

Stai puțin, să mă gândesc:

Cine a venit apoi,

Era rață sau rățoi?

Vasilică:

-N-are nicio importanță

Că era rățoi sau rață.

Cum vrei tu, totuna este,

Numai bine socotește!

Vulpea:

-Eu vreau să fie rățoi,

Unu și cu unu- doi.

Am răspuns cum este bine?

Irina: (îi ofera un măr)

-Ia mărul, ți se cuvine!

Vulpea:

-Mulțumesc, însă aș vrea

Să te mai întreb ceva:

Lacul ăsta unde e?

Căci vreau să prind rațele!

Irina:

-E o ghicitoare doar,
Lacul nu este real!...

Îl zăresc pe lup că vine.

Mi-e cam frică!

Vasilică:

-Las pe mine!

-Bună ziua, lupule!

Lupul:

-Bună ziua, țâncule!

Vasilică:

-Nu sunt țânc, sunt Vasilică

Și de tine nu mi-e frică!

Lupul:

-Ești viteaz, într-adevăr.

(către fetiță)

-Îmi dai și mie un măr?

Vasilică:

-Cel mai dulce măr primești,

Dacă știi să socotești:

“Pe câmpie sunt doi miei,

Albi, la gât cu clopoței.

Unul alb, născut în urmă,

Se adaugă în turmă.

Vreau acum să-mi spui și mie:

Câți mieluți sunt pe câmpie?”

Lupul:

-Tu zici că erau doi miei,

Erau slabi sau voinicei?

Vasilică:

-Slabi sau grași, cum îi dorești!

Doar bine să socotești!

Lupul:

-Vreau să fie voinicei!

Deci pe câmp erau doi miei,

Și-ncă unul după ei,

Socotiți cu toți sunt trei!

Irina: (îi dă mărul cu curaj)

-Bravo, lupule, e bine,

Iată mărul de la mine!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     FOTO-Dănuţ

Lupul:

-Mulțumesc frumos, copile!

Și acum s-o iau la goană,

Să prind mieii pe poiană!

Irina:

-Iată vine-un iepuraș.

Iepurașul:

-Bună ziua, copilași!

Eu sunt Rică- Iepurică.

(iepurașul și copiii fac cunoștință)

Vasilică:

-Iară eu sunt Vasilică

Și de nimeni nu mi-e frică!

Iepurașul:

-Nu ți-e frică? Asta-i bine,

Ești mai curajos ca mine!

Irina:

-Eu Irina mă numesc

Și-mi place să socotesc!

Iepurașul:

-Vrei să-mi dai și mie-un măr

De la tine din paner?

Irina:

-Cel mai fraged măr primești

Dacă știi să socotești:

“Am trei morcovi în paner

Și unul în frigider.

Câți sunt toți? Dacă vei știi

Un măr galben vei primi”.

Iepurașul: (rar, gândindu-se)

-Trei morcovi în paner…..

Și unul în frigider…..

Patru sunt, de nu mă-nșel!

Irina:

-Este bine, este bine,

Mărul galben îți revine!

Iepurașul:

-Mulțumesc frumos, copile!

Înainte de-a pleca

Vreau să te întreb ceva,

Vreau să știu neapărat:

Morcovul din frigider                                                                                                               
E proaspăt sau înghețat?

                                                                                       FOTO-Sebi

Irina:

-Nu știu, n-am verificat,

Chiar nu este important!

Iepurașul:

-Pentru mine însă e,

Vreau legume proaspete!

Chiar acum pornesc la drum

Morcovii să îi adun.

(Iepurașul pleacăp, apare o pisicuță)

Irina:

Iată vine-o pisicuță

Cu o roșie fundiță.

(Fetița scoate un măr din coș și i-l arată, ademenitor)

-Miaunico, nu ai vrea

 Acest măr din mâna mea?

Pisicuța:

-Mi-l dai gratis sau plătesc?

Irina:

-Ți-l dau dacă socotești!

“Patru șoricei pe câmp

Ronțăie grâu și porumb.

După-un timp mai vine unul.

Câți servesc acum dejunul?”

Pisicuța: (foarte mirată)

-Ia te uită, la amiază

Șoarecii pe câmp dansează!

Grijă niciunul  nu are,

Pot să-i prind ușor în gheare!

(Vrea să plece)

Irina:

-Pisicuțo, măru-l vrei?

Pisicuța: (răspunde grăbită)

-Pe câmp sunt cinci șoricei

Și plec iute după ei!

(Pisica ia mărul și fuge. Apare un urs)

Vasilică:

-Iată vine Martinică.

Irina (speriată)

-Mie de urs mi-este frică!

Ursul: (către fetiță)

-Dacă vrei să nu-ți fac rău,

Dă-mi un măr din coșul tău!

Irina: (prinde curaj)

-Vei lua mărul de la mine

Dacă vei răspunde bine:

“Am cules azi din pădure

Cinci coșulețe cu mure.

Mai culeg un coșuleț.

Spune, dacă ești isteț,

Câte coșuri am cu mure

Adunate din pădure?”

Ursul:

-Vezi că m-ați cam supărat,

Prea multe ați adunat!

Mie ce îmi mai rămâne?

Vasilică:

-Sunt destule, Moș Martine!

Ursul: (supărat)

-Vreți  să le vindeți la piață

Sau le-ați luat pentru dulceață?

Irina:

-Nu vrem să te supăram,

Ne luăm coșul și plecăm!

Ursul:

-Mor, mor mor, nu vă grăbiți,

Stați un pic să mă gândesc

Și răspunsul să-l primiți:

Șase coșuri socotesc!

Nu-i așa că sunt isteț?

Irina:

-Așa este, ești isteț,

Ia un măr din coșuleț!

Vasilică:

-Iată Rița Veverița

Semne-mi face cu lăbuța.

-Veverițo, vrei un măr?

Avem multe în paner.

Veverița:

-Merele sunt foarte bune,

Însă eu prefer alune!

Vasilică:

-Deci nu vrei să-ți dau un măr…

Veverița:

-Aș dori într-adevăr!

Vasilică:

-O întrebare îți voi pune:

“Am în coș șase alune:

Dacă Irina aduce

Încă o alună dulce,

Câte-s toate? De vei stii

Un măr roșu vei primi!”

Veverița:

-Dacă vrei să-ți dau răspuns,

Spune, în ce coș le-ai pus?

Vasilică:

-Plec, căci îți arde de glume!

Veverița:

-Ai în coș șapte alune.

Sunt stricate sau sunt bune?

Irina:

-Nu sunt bune, nici stricate,

Ele sunt imaginate!

Ai răspuns cum este bine,

Iată mărul de la mine!

 (Veverița ia mărul și pleacă.)

Irina:

-Iată vine-un ghem cu țepi.

Fii atent, să nu te-nțepi!

Vasilică:

-E ariciul, nu îl știi?

Ariciul:

-Bună ziua, măi copii!

Vreți să-mi dați și mie-un măr?

Pentru puiul meu îl cer.  
                                                                                                  

                                                                                                                                                                       



FOTO-Robert
                                                                                                    

Irina:

-Două mere îți ofer

Dacă știi să socotești:                                                                                                       

“Într-un cuib sunt șapte ouă.

Vor ieși deci șapte pui.

Vine cucul din pădure

Și depune oul lui.

Câte-s toate, poți să-mi spui?”

Ariciul:

-Socoteala știu s-o fac,

Dar. te rog ca să îmi spui:

Cuibul cu ouă sau pui

E pe jos sau în copac?

Irina:

-Păi să zicem că-n copac!

Ariciul:

-Aș dori pe jos, în fân.

Pot mai bine să adun.

De-or fi pui sau de-or fi ouă,

Adunate îmi dau nouă.

Irina:

-Tot cu gândul la mâncare

Ai greșit la întrebare.

Merele nu le primești!

Vasilică:

-Ori nu știi să socotești,

Ori un pic cam lacom ești!

Ariciul:

-Îmi cer scuze! M-am grăbit

Și răspunsul l-am greșit.

Sunt opt mere în cuibar.

Irina:

-Primești merele în dar!

Ariciul ia merele si pleacă

Vasilică:

-Iată și o rândunică.

Parcă-ar vrea ceva să zică.

Rândunica:

-Bună ziua, Vasilică!

Vasilică:

-Bună ziua, rândunică!

Vrei și tu cumva un măr?

Rândunica:

-Aș dori, într-adevăr!

Vasilică:

-Un măr aromat primești,

Dacă știi să socotești!

“Pe o scoarță de copac

Sunt opt gâze lucitoare.

Mai iese una la soare.

Adunate, câte fac?”

Rândunica:

-Vai, săracul copăcel,

Câte gâze sunt pe el!

Ca săgeata plec în zbor,

Să îi vin într-ajutor!

Irina:

-Dacă vrei să-ți dau un măr,

Răspunde la întrebare:

Câte gâze sunt la soare?

Rândunica:

-Nouă gâze lucitoare!

Irina:

-Uite mărul!

Rândunica:

-Mulțumesc,!

Acum plec, căci mă grăbesc
Copăcelul să-l găsesc!

Irina:

-Vine-un fluturaș hoinar,

Pe-aripioare dat cu var.

Vrei și tu cumva un măr?

Mai am patru în paner.

Fluturașul:

 FOTO-Flavia









-Dacă vrei să-mi dai, primesc,

Știu și eu să socotesc!

                          

Irina:

-Să îți spun o ghicitoare:

„În poiană e o floare.                                                                                                    

Roșie e la culoare.

Încă nouă-s galbene.

Socotește repede:

Câte flori cu toate sunt

Și se leagănă în vânt?”

Fluturașul:

-Ce poiană minunată!

Am să zbor acolo-ndată.

Florile m-așteaptă toate

Proaspete, înmiresmate...

Vasilică:

-Poți să zbori dacă dorești,

Însă mărul nu-l primești!

Fluturașul:

-Știu răspunsul la-întrebare!

Nouă flori plus încă-o floare-

Zece flori mă strigă-n cor.

Îmi iau mărul și-o să zbor!

Fluturașul pleacă, luminile se sting treptat.

Vasilică (către sora sa):

-Seara-ncet încet se lasă,

Haide să plecăm acasă!

Cei doi copii pleacă fericiți, mușcând fiecare dintr-un măr.

Teodora:

-Mulțumiți c-au dăruit

Tuturor mărul dorit,

Spre casă când au plecat

Un măr dulce au mâncat.

Eu acum la toți vă cer,

Nu e greu de socotit:

Câte mere-au dăruit,

Câte au fost în paner?

Dacă știți să socotiți,

Tot un măr o să primiți!

Scenetă publicată în cartea Sarbătoarea Cifrelor, editura Petrion- Bucureşti, 2001

                                   

                                                                                                    Foto-Teodora