Powered By Blogger

miercuri, 24 august 2016

MĂ-ÎNTORC SPRE LUMINĂ!

MĂ-ÎNTORC SPRE LUMINĂ!

Odinioară, meşteri fântânari
săpau în burta pământului după izvoare
si, când găseau apă rece, limpede şi bună de băut,
pietruiau pereţii,
ridicau o cumpănă de lemn înclinată spre veşnicie,
atârnau un lanţ foaaarte lung şi o ciutură,
sau, după putere, o roată şi o găleată de metal
şi inima fântânii începea să bată.

Scriau în piatră anul de naştere al fântânii
şi un nume de om, pentru pomenirea veşnică,
şi dădeau bucuroşi de băut din licoarea vieţii, tuturor.

Am băut şi eu.
Aş mai bea încă.
Mi-e sete de apa sănătoasă de odinioară
şi caut o fântână.
E greu de găsit una cu apă bună,
dar nu mă las.
La miezul zilei găsesc un ochi albastru ca iertarea.
Fântâna n-are găleată
şi-nţeleg c-a murit,
că nu-i bună.

Se lasă seara, dar cu bucurie
aflu ce căutam de mult.
Acoperişul e spart,
dar  fântâna are roată şi găleată
şi cred că are apa fermecată.

Coboară noaptea, urcă în fântâna
ce are un ochi negru ca păcatul,
şi nu-mi dau seama, nu-mi dau seama încă:
Apa-i curată?
Fântâna  adâncă?

Dar n-am ce face, trebuie să beau!
De apă sănătoasă mi-este sete,
Mi-e dor să-l pomenesc pe fântânar
şi pe acel ce l-a plătit să sape.

Roata bătrână, fără carii însă,
încep să o învârt cu nerăbdare.
Şi lanţul, ce e sigur ruginit,
se pune somnoros pe zornăit 
precum o babă urâcioasă,
Şi aflu că fântâna e adâncă.

Ciulesc urechile s-aud
când va plesni găleata apa.
Şi-mi vine deodată un gând:
Dacă fântâna e secată?

Dar cerul îşi deschide poarta
şi iese luna, fremătând.
O văd în cer, o văd şi-n apă
într-un reflex scânteietor.
O, Doamne cât îmi e de dor
ude să beau câteva raze.

Se-aude-un  vuiet.
A găsit găleata apa.
Învârt de roată înapoi.
Scot din adâncuri luna cioburi.

Şi beau cu gura din găleată
apa cea vie, fermecată,
apă cu lună, apa-apă.
Şi simt ce n-am simţit vreodată:
Simt că beau apa mântuirii!

Mi s-a părut atunci c-aud
în ceruri îngerii cântând.
Mi s-a părut?
Mi s-a părut
că sorb lumină din adânc!?

Dar gura-i mică şi găleata-i mare,
şi curge apa văl  pe mine.
Să strig de fericire-mi vine
că sunt din cap până-n picioare
stropită-n apă şi lumină
curată şi nemuritoare.

Ferice plec pe drumul drept,
căci luna clară, luna plină
m-a botezat cu-a sa lumină
într-o găleată oglindită.
Găleată ştirbă, găurită,
dar înăuntru aurită
de harul ce îl simt în piept.

Iar părăsita mea fântână,
cu apă prospătă şi bună,
rămâne mută ca-nainte.
Dar în adâncuri, în izvor,
Găseşti lumina din cuvinte.

Odinioară, meşteri fântânari
săpau în burta pământului după izvoare.
Gândeau ei, chiar, visau ei oare
că-n apa lor se scaldă luna
şi poţi să o atingi cu mâna?

Mi-e sete de apa clară şi sănătoasă!
Mi-e dor de lumină!
Mi-e dor să simt ce-am mai simţit!
Mi-e dor să-l pomenesc pe fântânar
şi pe acel ce l-a plătit să sape!

Mă-întorc la fântână!
Îi voi face acoperiş din cuvinte
ca soarele să poată să intre
şi să rămănă.
Mă-întorc la fântână!
Mă-întorc mai devreme,
ca să prind soarele-n găleată.
Mă-întorc la lumină!

Aţi observat şi voi?
Cumpăna de lemn s-a înclinat vremelnic
şi pe piatra fâtânii scrie anul învierii mele
şi numele meu.

Mă-întorc spre Lumină!


Poezia a obtinut premiul I, Dropia de aur, sectiunea poezie pentru copii, la Concursul Naţional de Poezie Dor de dor, Călăraşi, 2O16.

Poezie premiată cu premiul  III la Festivalul Concurs de poezie religioasă- CREDO, Lăpuşna 2016.


Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului                

    

et

VIS DE UNIRE


VIS DE UNIRE!

Am găsit o hartă veche.
România era mare,
Mândră fără de pereche
Şi frumoasă ca o floare,

M-am uitat pe harta nouă:
Floarea este veştejită,
România-i ruptă-n două,
Jefuită, umilită.

Strâng la piept harta cea veche,
Liberă sunt să visez
La o ţară nepereche,
Steag de luptă arborez.

Cui i-e frică de Unire?
Cine nu vrea să se facă?
Până când prin răstignire
Să le dăm pământ şi apă?

Unde-i actul de voinţă
Să-ntregim această ţară?
Să unim e cu putinţă
Ce duşmanii ne furară!

Unde sunt Întregitorii?
Se întreabă negreşit
Cele două teritorii.
Mai sunt oare de găsit?

Unde sunt, o, Doamne Sfinte,
Acei bravi conducători,
Ca eroii dinainte
Să unească două ţări?

Doamne, unde sunt bărbaţii
Mândri de odinioară,
Să unească-n cuget fraţii,
Să iubească această ţară?

Să iubească acest popor,
Neînfricaţi să ocrotească,
Chiar cu preţul vieţii lor,
Vatra asta strămoşească?

Buni români, cu înălţări,
Cu inimi însufleţite
Să facă din două ţări
Una şi nedespărţite?

S-aducă frate cu frate
Sub un singur tricolor,
În deplină libertate.
Ce iubire, ce fior!

Visul cere diplomaţi
Să-ntregească România.
Demni, cinstiţi, neatârnaţi,
Să-i redea ţării mândria.

Visul cere unitate,
Eroine şi eroi,
Ca românii  cu dreptate
Să-şi ia ţara înapoi.

Ţară. ţară vrem ostaşi
Curajoşi, cu braţul tare,
Vrednici de înaintaşi!
Vivat România Mare!


 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului   



Imagini pentru imagini visul de unireImagini pentru imagini marea unire 


  Imagini internet


luni, 15 august 2016

O CÂRTIŢĂ


  O CÂRTIŢĂ

O cărtiţă şi-a făcut culcuş sub pămănt
şi ca orice cârtiţă a început să sape o reţea de tuneluri:
o arteră spre casa părintească,
un drum scurt spre vecini,
galerii spre unchi şi de acolo mai departe spre mătuşi,
un drum spre şcoala de cărtiţe,
o pistă spre stadion,
un drum spre spital,
un drum spre pădure,
drumuri multe spre amici,
apoi s-a gândit să facă
un drum spre biserică...
- O, nu! se răzgândeşte  ea,
Spre biserică nu voi săpa,
căci acolo voi întâlni Lumina.
cărei cârtiţe îi place  Lumina!?
Şi a săpat mai departe:
un drum spre cămară,
un drum spre supermarket,
un drum spre ghearele pisicii....

Morala:
Când Lumina nu-ntâlneşti,
ca o cârtiţă trăieşti!
şi când moartea o să vină,
ce te faci fără Lumină?

     Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului   




Imagine internet

sâmbătă, 13 august 2016

AM CÂŞTIGAT O DROPIE DE AUR



AM CÂŞTIGAT O DROPIE DE AUR

Am câştigat o dropie de aur
Şi chiar de-i desenată pe hârtie,
O preţuiesc aşa ca pe.un tezaur
Şi o primesc cu mare bucurie!

Căci dor mi-era, şi nu un Dor Mărunt,
Ca cineva să-mi spună că am har,
De-un sfert de secol scriu neîntrerupt
Şi-aţi confirmat că nu scriu în zadar.

Mi-au spus profesorii că-s talentată,
Că sunt aplaudată la serbări,
Dar astăzi, iată, pentru prima dată,
Apreciată sunt de scriitori.

Vă mulţumesc şi mă înclin uşor
În faţa celor ce m-au premiat,
De mâine o să-mi fie Dor de Dor
Căci m-am simţit aicea minunat!,

Am câştigat o dropie de aur
Şi nu-i la îndemâna  orişicui,
O preţuiesc aşa ca pe.un tezaur
Şi-aştept cu mare drag să facă pui!


Discurs de multumire la decernarea Premiului I, Dropia de aur, la Concursul National de poezie Dor de dor, 12 august 2016.





joi, 11 august 2016

DE-AŞ AVEA NUMAI CREDINŢĂ…

DE-AŞ AVEA NUMAI CREDINŢĂ…


Cred în tine, Doamne Sfinte!
Dar credinţa mea nu-i mare.
Nu e nici cât un grăunte,
Nici ca piatra nu e tare.

De-ar avea un bob credinţă
Şi iubire cât un strop,
Ştiu că ar fi cu putinţă
Ca să mut munţii  din loc.

Astăzi vin cu stăruinţă
Şi-n genunchi îţi cer un dar:
Dă-mi iubire şi credinţă,
Dă-mi cât bobul de muştar!

Să m-ajuţi, o, Doamne Sfinte,
Eu te rog cu umilinţă,
Ca de-acuma înainte,
Să nu cred cu necredinţă!


Foto- Alexandra M.


C R E Z

Cred că mai ai răni în palme fiindcă nu s-au vindecat,
Răstignit ai fost pe cruce ca să-mi ştergi orice păcat.
Eşti Hristos, ce la trei zile din mormânt ai înviat,
Domnul Slavei, Împăratul şi Mântuitorul  meu,
Om născut din Maică Sfântă şi fiul lui Dumnezeu.


Poezii premiate cu premiul  III la Festivalul Concurs de poezie religioasă- CREDO, Lăpuşna 2016.
      Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului                








joi, 4 august 2016

CERUL NU E DOAR ALBASTRU

CERUL NU E DOAR ALBASTRU

Cerul nu e doar albastru,
Cerul este colorat.
Mai uitaţi-vă o dată,
Poate nu aţi observat!

De la mine aşa se vede.
Ştiu că nimeni nu mă crede,
Dar vă spun aşa, să ştiţi
Că puteţi să-l zugrăviţi!



Imagine internet


Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului     


marți, 2 august 2016

CU MIŞCARE TE FACI MARE!


CU MIŞCARE TE FACI MARE!

Toţi puii de păsări,
indiferent de culoare,
de rasă, de stare,
învaţă să zboare.

Toţi peştii din oceane
din mări sau din baltă
înoată.

Şi şerpii, să meargă
soluţii găsesc,
pe drum se târăsc.

Iar caii,
când piedici în cale apar,
le sar.

Iepuraşul ne spune
când e fericit
cu-n ţopăit.

Se caţără-n pomi
şi pe crengi se dă huţa
maimuţa.

Şi leii şi tigrii
când văd câte-o pradă,
aleargă.

Ariciul,
să scape de vulpe, fireşte
se ghemuieşte.

Iar puii de urs
când la vale zoresc,
se rostogolesc.

Pe vârfuri păşeşte
şi n-auzi nimica,
pisica.

Să n-o prindă omul,
o cârtiţă sapă
Şi scapă.

Micuţa furnică.
să strângă-n cămară,
ridică şi cară.

Şi florile,
chiar de-s fixate-n pământ,
Se leagănă-n vânt.

Sunt tipuri de mers
şi mişcări variate,
doar omul le-învaţă pe toate.

Toţi copiii din lume,
indiferent de culoare,
de rasă, de stare,
să facă mişcare!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului     






Fotografii din Muzeul Judetean de Stiintele Naturii- Sinaia.




                                                             Foto- prof. VASILICA POSEA