Powered By Blogger

marți, 21 aprilie 2015

PUPĂZA DIN TEI



PUPĂZA DIN TEI

Dramatizare după Ion Creangă

 Serbare potrivită pentru sfărşitul anului şcolar.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
PERSONAJE:
Povestitorul- rolul poate fi împarţit de 3-4 copii
Nică
Mama
Primul lingurar
Al doilea lingurar
Mătuşa Mărioara  
Moşneagul
Un gospodar

Povestitorul:
Despre Ion Creangă ades am auzit.
De „Capra cu trei iezi” ne-a povestit,
De fata moşului, frumoasă şi cuminte,
De fata babei, cea rea şi fără minte,
De Harap- Alb, Punguța cu doi bani,
Găsită de cocoşul năzdrăvan,
Şi multe alte basme şi poveşti
Pe care merită să le citeşti.
Acum ne povesteşte, dragii mei,
Povestea „Pupăză din tei”:
 
Nică:
-Mă trezeşte mama dis-de-dimineaţă:

Mama:
-Scoală-te, Ionică, spală-te pe faţă,
Iute te îmbracă, haide de mănâncă,
Altfel, măi băiete, pupăza te spurcă!

Nică (nemulţumit):
-Abia-i ora şase. Ăsta-i chin, nu viaţă!
Pupăza mă scoală dis-de-dimineaţă.
Pu-pu-pu! ea cântă-ntreaga vară,
Când somnu-i mai dulce, pupăza mă scoală.
                                                                                                                      Foto-Flavia
Povestitorul:
Mama îl trimite până-n Valea Seacă,
Să ducă măncare unor prăşitori.
Cu un coş în mână, iată Nică pleacă.
Drumul lui ajunge la teiul cu flori.
Pu-pu-pu! aude pupăza cântând.....

Nică:
-Îţi arăt eu ţie, cuce armenesc,
Din pricina ta din zori mă trezesc
Şi să scap de tine eu mi-am pus în gând!

Povestitorul:
Nică urcă-n tei încetişor,
Pupăza o află stând pe cuibuşor,
Apoi zice tare mulţumit:

Nică:
-Taci, leliţă, că te-am căptuşit!
Te-apucai de creastă. Dar dac-o fi şarpe?

Povestitorul:
Şi de frică, Nică o lăsă să-i scape.

Nică:
-Iată cu o piatră scorbura astup
Şi plec demâncarea la câmp să o duc.
Dar când m-oi întoarce, va fi vai de tine!
Pân la ora zece o să dorm de mâine.

Povestitorul:
Bieţii lingurari tot priveau în zare
Să le-aducă Nică ceva de mâncare.
Şi de foame tot cântau de zor
Şi dansau cu foc cu toţi pe ogor.
                                                                                                                                           Foto-Edi
Câţiva copii, îmbrăcaţi în haine ţigăneşti, dansează pe muzică ţigănească.

Primul lingurar:
Parcă-l văd pe Nică! Uite-l, frăţioare,
A adus măncarea la prânzul cel mare!
Mai e şi sleită, asta nu e bine,
Mai bine, băiete, te mâncăm pe tine!

Al doilea lingurar:
-Ia lăsaţi, băiatul, ce-i el vinovat?
Du-te, măi copile, înapoi în sat!

Povestitor:
Nică se întoarce înapoi în sat.
Pupăza din tei însă n-a scăpat.
Băiatul din nou pe la tei se-abate,
Pasărea-năuntru tare se mai zbate.
                                                                                   
                                                         
                                                                                                           Dans tiganesc-prof. Dinu Daniela
  
Nică:
Te-am găsit, lelită, nu mai ai scăpare!
Te ascund acasă în podul cel mare.
N-o să mă mai scoli dis-de- dimineaţă,
O să simt, în fine, că sunt în vacanţă!

Povestitor:
Ziua următoare vine pe la ei
Tanti Mărioara, a lui moş Andrei.
Pare supărată, ba-i chiar furioasă.
Mama o pofteşte ca să intre-n casă.

Mătuşa Mărioara:
-Auzi tu, cumnată dragă,
Ce vorbeşte lumea-ntreagă?
Nică s-a pus pe furat,
Chiar şi pupăza ne-a luat.
Cine mai trezeşte satul?
Tare rău mai ai băiatul!

Mama:
-Ce spui, dragă Mărioară?!


Nică ăsta mă omoară!
De-amu, bine c-am aflat,
Că ţi-l ieu la depănat!

Povestitor:
Auzind ce-o să păţească,
Nică s-a urcat în pod.
Nu cu gând să slobozească
Pasărea cea armenească,
Ci s-o vândă-n iarmaroc!

Decorul se schimbă. Se creează atmosfera dintr-un târg.

Nică:
Marfă bună de vânzare,
Găinuşă outoare!

Moşneagul:
-De vânzare ti-e găinuşa ceea, măi băiete?

Nică:
-De vânzare, moşule!

Moşneagul:
-Şi cât ceri pe dânsa?

Nică:
-Cât crezi şi dumneata că face!

Moşneagul:
-Ia ad-o-ncoace la moşul s-o drămăluiască! (îi dă drumul)
Iaca poznă, c-am scăpat-o!

Nică:
-Ce gândeşti dumneata, moşule,
Te joci cu marfa omului?
Dacă nu ţi-a fost de cumpărat,
De ce drumul tu i-ai dat?
Să-mi plăteşti găina bine,
C-altfel nu mai scapi de mine!

Moşneagul:
-Eşti amarnic, măi băiete,
Vrei în schimb viţica, poate
Pentru cucul armenesc?
Stai un pic că ţi-o plătesc!
Vezi că mi-am pierdut răbdarea,
Stai că-ţi scarpin eu spinarea!

Un gospodar:
-Lasă-l, moşule în pace1
E feciorul lui Ştefan,
Gospodar humuleştean.

Moşneagul:
Treaba asta chiar îmi place!
L-am văzut chiar de curând
Cumpărând sumani prin târg.
Bine că ştiu al cui eşti,
Măi ţâcă, din Humuleşti.
Tat-tu te-a trimis, cumva
Să-mi vinzi mie pupăza?

Nică:
Cănd am auzit de tata,
Gura mi s-a înmuiat.
Fără să mai cer răsplata,
Eu prin târg m-am furişat
Şi am rupt-o la o fugă...
Până am ajums în sat.

Povestitor.
Fraţii lui i-au spus cu frică
Că-ntreg satu-i supărat,
Că din pricina lui Nică
Pupăza n-a mai cântat.
Când acestea le-a aflat
Se aude pupăza...

Nică:
Să mai zică cineva
Că e Nică vinovat!

Următorul decor reprezintă o curte ţărănească  cu o masă plină cu bucate.

Povestitor.
Iată că a doua zi
Mama cu drag o pofti
La prânz pe cumnata ei,
Măriuca lui Andrei.
 
Mama:
Doamne, cumnăţică dragă,
Cum se ceartă oamenii,
Iaca din nimica toată,
Eram gata a ne-nvrăjbi!
Hai mai bine să mâncăm
Un pui fript şi plăcinţele
Şi-un vin bun să închinăm,
Să uităm vorbele grele!
Căci vorba proverbului:
„Cele rele să se spele,
Cele bune să se-adune!

Mătuşa Mărioara:
Vrajba dintre noi să piară
Şi neglina din ogoare!”

Familia lui Nică se aşează la masă şi petrec pe muzică populară moldovenească.

Nică:
Şi-am încălecat pe-o roată
Şi v-am spus povestea toată.
Poveste adevărată,
Nu minciună gogonată.
Şi-alte multe-am mai păţit
Şi cu drag le-am povestit.
Anii din copilărie
Totdeauna o să fie
 Anii mei cei mai frumoşi,
Cei mai dragi, mai luminoşi.
Voi, copii, să nu uitaţi
Anii aceştia minunaţi!
Până creşteţi măricei,
Bucuraţi-vă de ei!


Cortina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu