LUPUL ŞI VEVERIŢA
după Lev Tolstoi
Povestitorul:
Veveriţa, cum o ştiţi,
Dintr-o creangă-n alta sare,
Dar, deodată, ia priviţi:
Lupului-i cade-n spinare!
Când o prinse, lupul rău,
Hrăpăreţ de felul său,
S-o mănânce a dorit.
Veveriţa l-a oprit:
Veveriţa:
-Lupule, eu te-aş ruga:
Dă-mi drumul, nu mă mânca!
Mă aşteaptă puii mei,
Lasă-mă s-ajung la ei!
Imagine internet
Lupul:
-Îţi dau drumul, dacă-mi zici:
De ce tu şi neamul tău
Sunteţi veseli tot mereu
Şi prin crengi vă zbenguiţi?
Eu mă simt posomorât,
Ziua-ntreagă mi-e urăt
Şi, oricât aş încerca,
Felul nu mi-l pot schimba.
Veveriţa:
-Bine, lupule, îţi spun:
Suntem vesele mereu
Fiindcă neamul meu e bun,
Nimănui nu facem rău!
Când eşti rău, hain, fireşte,
Urâtul te însoţeşte.
Niciodată neamul tău
Vesel nu va fi, de-i rău!
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
Multumim ca va ocupati de a ne pune la dispozitie lucrari,ce cu greu le putem gasi impreunate asa cum a-ti facut-o Dvs.Ne ajuta foarte mult,mai ales in alegerea tematicilor pentru programa scolara actuala.Cu stima Iulian lupoaia
RăspundețiȘtergere