Powered By Blogger

joi, 11 iunie 2015

DE CE IUBESC LIMBA ROMÂNĂ


DE CE IUBESC LIMBA ROMÂNĂ?


De ce vorbesc eu româneşte?
Că-i limba-n care mama mea
Seară de seară povestea
Din basmele lui Ispirescu.

De ce învăţ limba română?
Că-i limba care-mi dă valoare
Şi-ntr-însa doama-nvăţătoare
Ne recita din Eminescu.

De ce cânt eu limba română?
Că-i edificiu cald, sonor,
Compus de geniul lui Enescu
Cu dragoste de neam și dor.

De ce scriu bine româneşte?
Cuvântu-i dar nepretuit.
Brâncusi, cu multă măiestrie,
L-a înălţat la infinit.

De ce simt eu limba română?
Că-i limbă de martir creştin.
În ea murit-a şi trăieşte
Sfânt Brâncoveanu Constantin.

De ce prefer limba română ?
Acum aţi înţeles de ce?
Căci limba-i ca un spic ce creşte
Şi-şi înmulţeşte boabele.

Şi chiar de vântul îi mai duce
Câte un bob în alt ogor,
Păstrează graiul lui cel dulce
Și îl rostește cu mult dor.

De ce iubesc Limba Română?
Că-mi dă speranţă şi valoare,
Lumină, pace, sărbătoare,
Îmi dă credinţă şi putere
Şi-n schimb, doar profunzime cere!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Poezie premiată cu locul I la concursul de poezie şi proză Dulce grai, Limba Română, organizat de Centrul Cultural Italo- Român, Milano, septembrie 2016.


                                                                                                      
Imagini internet

Un comentariu:

  1. Azi v-am descoperit... si mi-am amintit de satul natal si ce fericiti eram, desi saraci, dar noi n-am stiut ca suntem saraci pentru ca aveam de toate, fara alocatie, fara ca parintii sa aiba salarii... Traiam doar din munca lor. Abia acum la batranete mi-am dat seama ca noi eram saraci, dar n-am simtit asta niciodata: n-am rabdat de foame sau de frig, aveam rochite noi de Pasti, aveam incaltaminte pentru a merge la scoala, la joaca..., lipeam pe jos cu lut si aruncam nisip...nu aveam parchet laminat, nici macar dusumea, dar nu as vrea sa schimb, daca m-as mai naste o data, familia mea de tarani cu o pedagogie invatata de la parintii lor, nu de la somitati americane, pedagogia bunului simt. Noroc ca amintirile nu ni le poate lua nimeni!
    Salutari de la Cluj-Napoca si multa sanatate!
    Nastasia Tarcea

    RăspundețiȘtergere