Powered By Blogger

vineri, 26 iunie 2015

AVEA BUNICA…



AVEA BUNICA…

Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!...

Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăresc ca altădată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rododendron....
Fântâna e necurățată,
Căci bem din sticle apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-ntâlneşti cu  limuzine.
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,
Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini,
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa...
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată: să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului


                                            

COSAȘUL



COSAȘUL

E timpul să înceapă iar cositul!
Iarba își pleacă fruntea obosită.
Cosașu-ncepe- a bărbieri pământul
Și lasă-n urmă brazda șerpuită.

De dimineață, iarba-i adormită.
Nu simte că o doare, e ușor,
Dar la amiază șuieră și strigă,                                             
Sub coasă toate firele o dor!

El ține coasa, ca pe-o fată dragă,
O strânge-n brațe, parcă-ar dănțui.
Iar muzica e foșnetul de iarbă
Și ritmul ce-l pulsează greierii.

Îl prinde adesea noaptea la cosit.
Doar licuricii îl opresc din muncă!
Aprind lumini, cosașul e vrăjit
Și pleacă, să nu strice a lor nuntă.
                                                                                                                                   
Se odihnește-n zi de sărbătoare,
Se teme-atunci de lucrurile rele,
Dar gândul lui cosește printre stele
Brazde de aur, brazde lucitoare.

Cosașu-i harnic și e răbdător.
E neschimbat de vremi și visător.
Iar trupul lui, bronzat de vânt și soare,
Miroase-a fân cosit și a candoare.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

http://www.revista-satul.ro/poezie-cosasul-de-prof-aurelia-panait/
















joi, 25 iunie 2015

CUM SE NASC PĂRINȚII





Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.


CUM SE NASC PĂRINȚII

V-ați născut odată cu mine:
Eu copil, voi părinți.
Voi , Eu,
Vom fi un nucleu.
Vom crește-mpreună,
Uneori vom greși,
Dar, spun Eu,
De la Pământ până la Lună
Ne vom iubi!
Și spuneți Voi:
Și înapoi!





Imagine internet



DE-A BUȘILEA

Nu pot încă merge pe două picioare,
Dar am două mâini ajutătoare.
  
Îmi croiesc drumul până la voi,
Mergând înainte, mergând înapoi.

Am și-alte soluții ca să vă găsesc:
Mă târăsc pe burtă, mă rostogolesc.

Mă descurg să-mi caut câte-o jucărie...
Pot să plec și singur în călătorie.

Drumu-i lung și nu-i ușor,
Însă nu cer ajutor.

Merg de-a bușilea așa,
 Prin copilăria mea.

Două mâini, două picioare
Cercetează lumea  mare.

Cercetează și învață
 Despre primii pași în viață.



Imagine internet  



PRIMELE CUVINTE


Cei mai mulți spun prima dată:
Mamă, tată.
Unii, nu știu cum stă treaba,
Și  îi strigă mamei: „ba-ba!”

Lasă-l, nu-l lua în seamă,
O să spună el și mamă!


Imagine internet

miercuri, 24 iunie 2015

CEASUL



CEASUL

Pe perete-s atârnat,
Sau la mână sunt purtat.
Bat mereu: tic- tac, tic- tac,
Nici o clipă eu nu tac.                                                          
Ora fixă o măsor
Și pe voi în zori vă scol!
Merg mereu, nu mă opresc,
Dar eu când mă odihnesc?


Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.




                                                                                                                                         
           Imagine internet