UN ÎNGER PLÂNGE

UN ÎNGER PLÂNGE

Sunt un copil ca orişicare,

Dar am o mare supărare:

Părinţii mei mă bat mereu

Şi plâng într-una, că mi-e greu!

 

De ce mă bat i-aş întreba:

De ce mă baţi, mămica mea,

De ce mă baţi, tăticul meu,

Nu vezi? Eu sunt copilul tău!

Sunt ca un înger pe pământ,

Văzut-aţi îngerii plângând?

Mă-întreb, atunci când mă loviţi,

Voi, mamă, tată, ce simţiţi?

Eu simt că nu prea sunt dorit,

Că sunt urât, că nu-s iubit,

Că vă încurc mereu prin casă,

Dar de ce simt, vouă vă pasă?

                                                                                                                                     Foto-Maria

Aş vrea vrea să am un zbor frumos,

Să mă-nvăţaţi ce-i de folos,

Să mă-ndrumaţi dacă greşesc,

Nu vreau să plâng, vreau să zâmbesc!

Aş vrea să vă jucaţi cu mine,

Aş vrea să ştiu că sunt iubit,

Să vă purtaţi cu mine bine,

Voi niciodată n-aţi greşit?

Nu vreau cuvinte jignitoare!

Vreau vorbe bune, iubitoare,

Eu nu vreau palme care dor,

Vreau măngâierea palmelor!

Atunci când o să cresc şi eu

Eu n-o să bat copilul meu,

Dar până cresc, părinţi iubiţi,

Vă rog, să nu mă mai loviţi!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Poezia poate să fie folosită pentru combaterea violenţei din familie, grădiniţe şi scoli. Pentru ca mesajul poeziei să fie şi mai convingător, copilul care recită poezia va purta îmbrăcăminte albă, aripi şi coroniţă de înger şi va fi machiat  pe faţă ca şi când ar avea vânătăi.





Imagini internet