ÎN DUMBRAVA MINUNATĂ

ÎN DUMBRAVA MINUNATĂ

                                        Dramatizare după Mihail Sadoveanu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Personaje:

Povestitor: Flavia

Povestitor: Paul

Lizuca

Cațelul Patrocle

Floarea- Soarelui

Două Furnicuțe

Sfânta Miercuri                                                           

Broscuța

Ciocănitoarea

Mierla

Licuriciul

Răchita

Greierele

Șase Pitici

Domnița

Iepurașul

Flavia:

Nu toți copiii-s fericiți!

Unii sunt triști și necăjiți

Căci n-au părinți, un adăpost,

Că parcă n-au pe lume- un rost.

 Paul:

Ei n-au pe nimeni să-i alinte

Și sfaturi bune să le dea.

Iar tu ce ai, să iei aminte:

Ajută-i, dacă poți, cumva!

Flavia:                                                                             

Un colț de pâine, niște bani,

O haină, niște jucării

Oferă celor ce-s sărmani

Și fericit atunci vei fi.

 Paul:

Noi o poveste vă vom spune

Despre-un copil, orfan de mamă,

Ce-avea prieten doar un câine;

Lizuca și Patrocle-i cheamă.

Flavia:

Astăzi de-acasă au fugit

Și spre bunici ei au pornit,

Căci doar acolo se simt bine

Și-s îngrijiți cum se cuvine;

Dar iat-o pe Lizuca.Vine!

(Povestitorii se retrag)

Lizuca:

-Am bătut de multe ori

Drumul ăsta spre bunici

Este presarat cu flori;

Uite una chiar aici.

            (Lizuca se îndreaptă spre Floarea-Soarelui)

Vai cât a crescut de mare!

Seamană cu mândrul soare.

Și e-naltă și frumoasă,

Parca e împărăteasă!

Spune,ce mai faci mata?

                                                                                                                          
                                                                                                                          Foto- Bianca

Floarea-Soarelui:

-Ziua bună, fata mea!

Multumesc de întrebare;

Coc semințele la soare,

Căci sunt Floarea-Soarelui,

Răsfățata cerului.

Spuneți, unde ați plecat?

Lizuca:

-La bunicii mei din sat!

Hai, Patrocle, să plecăm!

Bun rămas, floare frumoasă!

Floarea-Soarelui:

-Du-te,du-te sănătoasă!

                                                                                                                           Foto- Teodora

Lizuca:

-Uite, Patrocle, aici

Un mușuroi de furnici.

Stai cuminte, să nu-l strici!

Asta-i locuința lor,

Casa furnicuțelor.

De cu zori și până-n seară

Furnicuțele tot cară

Sacii cu provizii-n casă,

Pentru iarna cea geroasă.

Prima furnicuță:

Suntem harnice, să știi.

Ne trezim în zori de zi,

Măturăm, aerisim,

Spălăm rufe sau gătim

Si copiii-i îngrijim.

                                                                                            Foto. Agatha

A doua furnicuță:

Ziua plecăm fiecare

Să aducem de mâncare.

Strângem boabe în cămară

Și ne-ntoarcem înspre seară.

Cele două furnicuțe cântă:

-Noi suntem furnicuțe,

Cunoaște fiecare

Că suntem hănicuțe,

Că suntem muncitoare.

Lizuca: (către Patrocle)

-În curând se face noapte,

Hai să mergem mai departe!

Flavia:

Și așa cum scrie-n carte,

Întâlniră o bătrânică

Tristă, slabă, mărunțică,

Ce pășește–ncetinel,

În mână cu-n toiegel.

Lizuca:

-Buna ziua, mătușică!

Sfânta Miercuri:

-Să te faci mare, Lizucă!

Nu-i așa că ai plecat

La bunicii tăi din sat?

Lizuca:

-Dar, de unde știi mata?

Sfânta Miercuri ești, cumva?

Despre tine-am auzit,

Însă nu te-am cunoscut.

Unde-i cațelușa ta,

Cea cu dinții  cei de fier

Și măsele de otel?

Sfânta Miercuri:

-De ce-ntrebi,te temi de ea?

Cățelușa este-acasa.

Am lăsat-o să-mi păzească

Întreaga gospodărie,

Căci cu hoții, nu se știe!

Lizuca:

-Nu ne temem noi de ea,

Că suntem oameni cinstiți!

Acum iute vom pleca.

Sărut-mâna,

Sfânta Miercuri:

-Să trăiți!

Paul:

Au ajuns la un pârâu,

Unde-i apa pân' la brâu.

Dar, nu o vor trece-not,

O vor trece pe un pod.

(Pe pod se afla o broscuță)

Lizuca(speriată):

-Patrocle, uite-o broscuță!

Dacă ne va face rău?

Patrocle:

-Hai, Lizuca, nu te teme,

Treci pe pod, te apăr eu!

Broscuța:

-Ce s-a speriat, drăguța!

Nu te teme, sunt broscuța.

Chiar acum m-arunc în lac,

Loc să treci pe pod să-ți fac!

(cântă)

Mă cunoașteti? Sunt broscuța Oac!

Toată ziua dau concert pe lac.

N-are nimeni, da, tra, la, la, tra,la,la,.

Voce ca a mea, tra,la, la, tra, la ,la.

Lizuca si Patrocle trec podul și ajung în Dumbrava Minunată.

Lizuca:

-Câte păsări sunt aici!

Ciocănitori și mierloi,

Ia ascultă-le, Patrocle,

Parcă ar râde de noi!

Ciocănitoarea: (cântă)

Toc, toc, toc, toc

Toc, toc, toc, toc,

Eu nu stau o clipă-n loc

Caut  pe sub scoarța tare

Pentru puii mei mâncare.

Eu vin iute-n ajutor

Tuturor copacilor.

De omizi eu ii feresc,

“Doctoriță” mă numesc.

Mierla:

-Te cunosc, dragă Lizucă,

Știu că ești cam necăjită,

Și vreau să te -nveselesc.

Pentru tine ciripesc.

 (se aude un tril de pasăre)

Decorul rămane același, se schimbă numai fundalul, care va sugera cerul nopții, cu lună și cu stele.

Flavia:

Soarele a asfințit

Și-nserarea s-a lăsat.

Pe cer luna s-a ivit,

Nu vor mai ajunge-n sat.

Lizuca:

-Ce ne facem noi, Patrocle?

Drumul nu se mai cunoaște.

Știu că tu o să mă aperi,

De-un pericol mă va paște,

Căci esti vrednic și viteaz,

Mă scapi iute din necaz!

Patrocle

-Stelele au răsărit.

Vom rămâne în pădure.

O lumină am zărit.

Hai să cerem găzduire!

Licuriciul:

-Nu-i lumina dintr-o casă

Doar eu luminez aici.

Mă găsiți în iarba deasă,

Sunt vestitul Licurici.

(cântă)

Eu sunt Licuriciul

Semăn cu un felinar

Ziua nu mă vezi deloc,

Numai noaptea eu apar.

Lizuca:

-Brrrrr! Se lasă frig afară!

Licuriciul:

Dacă vreți să mă urmați

Vă conduc la o căscioară,

Unde o să înnoptați.

Îi conduce la rachită.

Lizuca:

-Mulțumim mult, Licurici!

Poate vom rămâne aici.

(Către răchită)

-Mătușă rachită, te rugăm

Ne dai voie să intrăm

În căsuță la mata?

Nu avem unde pleca!

Rachita:

-Pofteste, Lizucă, la mine-n căsuță

Îți dau o saltea din mușchi și-o perniță.

Pâna ziua se iveste,

Vei dormi împărătește!

Lizuca: (intră în scorbură)

-Multumim, aici la tine

E atât de cald și bine!

Cei doi vor sa se culce, se aude glasul greierașului

Greierele:

-Cri,cri, cri, sunt greierușul.

Cânt într-una cu arcușul.

Nu mi-e teamă c-o să zică

Iar vecina mea furnică:

(schimbandu-si glasul și imitând gesturile furnicii)

“Ești un leneș, iar nu strângi

Boabe, și la iarnă plângi

Că nimic n-ai adunat...."

Nu mă las eu de cântat!

Lizuca:

Știi ceva, măi greieraș?

Aș dormi,dar nu mă lași.

Cântă și altundeva,

Nu doar lângă casa mea!

 Lângă răchită apare un iepuraș.

(către Patrocle):

-Vai, Patrocle, am zărit

Urechi lungi și-am auzit

Parcă și un fâșâit.

Dacă o fi vreun bursuc?

Patrocle:

-După el acum mă duc!

Patrocle aleargă iepurașul apoi se întoarce.

Doar un iepure  era

Și ce iute mai fugea!

                                                                                                                                          Foto. Sebi

Lizuca:

-Era frică de mata!

Paul:

Deodată, ca prin vis,

Lizuca văzu în noapte

Că o ușă s-a deschis

Și-au intrat cu toții șapte:

Șase bărboși mititei

Și-o domniță lângă ei;

Lizuca:

Vă cunosc, v-am mai văzut

Într-o carte, mai demult,

Când traia maicuța mea

Și povești ea îmi citea.

Și ce bine mai era!

Domnița:

-Lizucă, așa-i că iubești

Sfaturi, basme și povești?

Lizuca:

-Cât de bine mă cunoști!

Mama îmi spunea acasă,

Cât de bine-mi amintesc,

Că poveștile ne cresc,

Ne fac viața mai frumoasă!

Domnița:

Fiindcă ești fetiță bună,

Vei vedea: sub clar de lună

Păsări, gâze și jivine

Vor dansa doar pentru tine!

Iepurașul, bursucul, fluturii de noapte, licuriciul, furnicile, greierașul, păsările, vor dansa pe o melodie veselă.

Lizuca: (îi aplaudă)

-Ce spectacol minunat!

(către pitici)

-Voi de ce nu ați dansat?

Piticii:

-Suntem șase meșteri fauri,

Batem cu ciocane, aur;

Scoatem pietre nestemate

Și comorile-ngropate.

Facem scule de argint,

De jucat nu avem timp.

Numai noaptea noi ieșim

Căci de oameni ne ferim!

Domnița:

În dumbrava minunată

E o lume fermecată,

Însă oamenii de rând

N-o cunosc, n-o văd nicicând.

Numai tu, căci ne ești dragă,

Știi povestea noastră-ntreagă.

Ei, dar vine moșul Ene

Pe la tine, pe la gene.

Noi acum plecăm, Lizucă.

Tu încearcă și te culcă.

           

Toate personajele pleacă

 Flavia:

-A fost vis? E-adevarat?

Niciodată nu va știi,

Fiindcă s-a trezit, copii,

La bunicii ei din sat.

Două mâini uscate, mici,

Cu drag o îmbrățișează.

I se pare că visează,

Dar nu! Lizuca e trează,

Iar bunica ei îi spune

O poveste cu albine,

Care-au săgetat cândva

Mama vitregă și rea,

Ce copilul nu-și iubea!

Scenetă publicată în cartea Rămas bun, Abecedar, editura Petrion- Bucureşti, 2001

                                                                                                                                                                                        Foto Flavia