PROFESOARA DE ROMÂNĂ

PROFESOARA DE ROMÂNĂ

Eram elevă, înaite de 1989,

într-o şcoală de la ţară,

într-un sat fără librărie şi fără vreun chioşc de ziare,

dar aveam o profesoară de Limba Română

care venea de la oraş, încărcată de cărţi.

Nu avea maşină, căra în sacoşe:

dicţionare, culegeri, atlase, cărţi de citit…

Nu ştiu pe cine cunoştea la librărie,

căci cărţile bune se dădeau  atunci pe sub mână,

dar ştiu că ne-a  făcut să iubim să citim

şi-i mulţumim!

Îmi amintesc că, odată,

A adus cărţi de Ispirescu şi de Shakespeare

Şi, una dintre colegele mele,

pentru că şi le dorea pe amândouă

dar avea bani doar pentru una

şi îi era greu să aleagă,

i-a cerut o carte de Shakespirescu.

Nu ştiu dacă profesoara mea de română mai trăieşte,

dacă trăieşte şi o întâlniţi să-i uraţi de sănătate,

dar vă rog să nu-i spuneţi că astăzi,,

deşi cărţile bune se găsesc peste tot,

puţini le mai cumpără şi le mai citesc

şi unele au ajuns să fie interzise la şcoală!

 d.nei prof.  Onea, cu dragoste şi recunoştinţă

Imagini internet