ÎN TOAMNA VERII

Toamna moartă, toamna vie

urcă în livezi şi vie

cu vopsele în cutie

şi cerneală brumărie,

să picteze şi să scrie.

Să picteze vieţile,

să ne scrie sorţile!

Fără pensulă, condei,

te-mbie în lumea ei

cu vinete şi ardei,

cu porumb şi dovlecei.

Cu mere, gutui şi nuci,

cu boabe de struguri dulci,

nici nu simţi că-ncet te duci!

Că te bate vânturile

şi îţi smulge timpurile!

Toamna vie, toamna moartă

face din fiinţe artă:

prinde razele de toartă

şi începe să le-mpartă,

după cum ţi-a scris în soartă:

ba în pace şi lumină,

ba-n tristeţe şi rugină.

Şi te cheamă şi te-ndeamnă

ca să iei la aur seamă,

dar cu brumă te înseamnă

şi la veşted te condamnă.

Nu răspunde când te cheamă!

Rămâi cât mai mult în vară,

unde haina e uşoară.

Unde noaptea e mai mică

şi în păr brumă nu pică.

Unde trupul e-ntărit,

obrazul e netezit,

auzul e ascuţit,

văzul este înverzit,

gustul este căpşunit

şi sufletul înflorit…

Unde vremea-i mai frumoasă,

du-te, toamnă, şi ne lasă!

Lasă-ne în toamna verii,

în lumina învierii!

                                                Pictura: TIBERIU MURSA

Poezie publicata in cartea: Avea bunica, 2018

Poezie premiata la FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME

„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”, ED. A X-A, 2016-2017.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului