EU SEMĂN CU TOAMNA!

EU SEMĂN CU TOAMNA!

Când toamna îşi scutură culorile pe paleta pictorilor,

îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,

şi aşază pe portativul muzicienilor note albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,

eu semăn cu toamna!

Nu ştiu de ce, dar când simt că ea va intra la mine în casă,

ascund scoicile adunate cu migală la mare,

 mă îmbrac în nuanţele ei zâmbitoare

şi o întâmpin cu ghinde, castane, dovleci găuriţi,

şi cu paşi diferiţi!

Îmi place să gust din dulceaţa de mere,

pe care mi le-aduce în bogate panere,

şi să prepar ceai cu gust de cătină şi de măceşe,

îmi place să miros a crizanteme,

a târziu şi devreme!

Uneori, mă  contopesc cu tristeţea toamnei:

îmi place să mă oglindesc într-o frunză brumată,

sau să ascult cum ploaia aruncă cu drag

stropi de rugăciune curată,

şi lumini lângă prag!

Dar mă întristează bucuria ei

când soarbe clorofila din frunze

şi aruncă veşmintele pomilor sub  noroi,

lăsându-i neabordabili şi goi,
fără verde pe pânze.

Nu-mi place nici când îmi muşcă din zile

Şi mi le face mai scurte şi improbabile,

sau când mă pătrunde cu guturai

şi îmi îngălbeneşte obrazul

cu gând să mă transforme într-o umbră, un scai.

Dar, când toamna îşi scutură culorile pe paleta pictorilor,

îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,

şi aşază pe portativul muzicienilor note albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,

eu semăn cu toamna!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului