COPILĂRIA UNUI MIEZ DE PÂINE

COPILĂRIA UNUI MIEZ DE PÂINE

Odată, am modelat o pâine din făină albă.

Am pus făină necântărită, apă nemăsurată,

un pic de maia şi sare cu mâna.

Am amestecat, am frământat 

şi am aşteptat ca aluatul să crească.

N-a ieşit o pâine frumoasă,

ci una necrescută, necoaptă şi de nemâncat.

Aşa am învăţat despre măsură.

După ce am învăţat bine să fac o pâine albă

mi-am dorit o schimbare

şi am încercat să fac o pâine din făină neagră.

Am pus cantităţi măsurate,

am amestecat, am frămăntat şi am aşteptat

de la un aluat cu însuşiri diferite să crească la fel.

Dar nu, n-a ieşit o pâine bună,

ci una găurită şi amară!

Aşa am învăţat despre diferenţe.

Într-o zi, m-am hotărât să fac o pâine specială

şi mi-am pus ideile în practică.

Am amestecat făină albă, neagră şi de secară,

în măsuri ştiute doar de mine,

am adăugat seminţe de iubire. 

şi am făcut un aluat fin.

Am obţinut o crestere frumoasă.

A ieşit mai întâi un miros plăcut din cuptor

şi apoi o pâine pufoasă, sănătoasă, 

pe care îţi vine să o mănânci mai întâi cu ochii.

Aşa am învăţat despre respect şi valoare.

Astfel mi-am descoperit identitatea

si am devenit schimbarea

copilăriei unui miez de pâine.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  

Imagini internet