LUPUL ŞI VEVERIŢA

LUPUL ŞI VEVERIŢA
după Lev Tolstoi


Povestitorul:
Veveriţa, cum o ştiţi,
Dintr-o creangă-n alta sare,
Dar, deodată, ia priviţi:
Lupului-i cade-n spinare!

Când o prinse, lupul rău,
Hrăpăreţ de felul său,
S-o mănânce a dorit.
Veveriţa l-a oprit:

Veveriţa:
-Lupule, eu te-aş ruga:
Dă-mi drumul, nu mă mânca!
Mă aşteaptă puii mei,
Lasă-mă s-ajung la ei!
                                                                                                                                      Imagine internet
Lupul:
-Îţi dau drumul, dacă-mi zici:
De ce tu şi neamul tău
Sunteţi veseli tot mereu
Şi prin crengi vă zbenguiţi?

Eu mă simt posomorât,
Ziua-ntreagă mi-e urăt
Şi, oricât aş încerca,
Felul nu mi-l pot schimba.

Veveriţa:
-Bine, lupule, îţi spun:
Suntem vesele mereu
Fiindcă neamul meu e bun,
Nimănui nu facem rău!

Când eşti rău, hain, fireşte,
Urâtul te însoţeşte.
Niciodată neamul tău
Vesel nu va fi, de-i rău!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.