O CĂLĂTORIE ÎN COSMOS

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

 O CĂLĂTORIE ÎN COSMOS

Personaje:

Povestitorul

Cosmonautul

Doi astronomi

Soarele

Planeta Mercur

Planeta Venus

Planeta Pământ

Luna

Planeta Marte

Extraterestrul

Planeta Jupiter

Planeta Saturn

Planeta Uranus

Planeta Neptun




Aveţi nevoie de un decor care să sugereze un Observator Astronomic, deasupra lui sugeraţi, prin steluţe şi planete, Cosmosul şi realizaţi costume adecvate pentru fiecare rol.

Povestitorul:

- Hai să ne imaginăm

Că spre Cosmos noi zburăm.

Să ne facem o idee,

Cum e prin Calea Lactee!

Copiii:  pe rând, în funcţie de rol

- Eu voi fi cosmonaut!

- Eu voi fi astronaut!

- Noi vom fi planetele!

- Noi Luna şi stelele!

Povestitorul:

- Şi, jucându-ne aşa,

Cosmosul vom învăţa.

Cosmonautul:

Vreau sa fiu cosmonaut

Şi-o rachetă mi-am făcut.

Am o cască şi costum

Şi o să pornesc la drum

Către stele voi zbura,

Cosmosul voi cerceta

Mă aşteaptă, negreşit,

Taine de descoperit.

Oare cum este o stea?

Cum a apărut pe lume?

Dar planeta, cum e ea?

Toate au un rost anume?

Câte voi descoperi,

Toate le voi povesti.

Astronomul:

- Steaua cea mai cunoscută

Este Soarele, se ştie,

Către el cosmonautul

Pleacă acum cu bucurie.

Soarele:

- Trebuie să iei aminte,

Nu te-apropia prea tare,

Am lumină orbitoare

Şi un gaz foarte fierbinte.

Am explozii mii şi mii,

Nu e bine ca să vii!

Vrei să mă cunoşti? Ei bine,

Povestesc eu despre mine:

Sunt o stea strălucitoare,

Şi nu sunt eu cea mai mare.

Iar planetele mereu

Se rotesc în jurul meu.

Dau căldură şi lumină,

Vă cresc florile-n grădină,

Dacă soarele n-ar fi

Lumea-ntreagă ar pieri.

Planeta Mercur:

- Sunt planeta cea mai mică

Şi am mers accelerat.

Prima sunt de lângă soare,

Negricioasă la culoare

Şi sunt greu de observat.

Soarele ce străluceşte

Totdeauna mă umbreşte.

Doar o sondă spaţială,

Într-o zi m-a vizitat,

De aceea aţi aflat

Toţi, din cărţile de şcoală:

Că de-aici îl vezi pe Soare

Cam de două ori mai mare,

Că am polii îngheţaţi,

Şi munţii cei mai înalţi.

Cosmonautul:

- Cea mai fierbinte planetă

Este Venus, cum se ştie...

Voi zbura cu-a mea rachetă

S-o salut cu bucurie.

Planeta Venus

- Sunt a doua de la Soare

Şi-s cea mai strălucitoare.

Venus e numele meu,

Licăresc pe cer mereu

În culori de curcubeu.

Luceafăr mă mai numesc

Şi la voi cu drag privesc,

Până zorii se ivesc.

Astronomul: se uită prin telescop

- Iată, acum cosmonautul

Vede o planetă-albastră.

Ştie ca este Pământul,

Terra este casa noastră.

Ultima o va străbate,

După toate celelalte.

Însă va porni hai-hui,

Înspre satelitul lui.

Luna:
- Eu sunt Luna-luminată,

Sunt a nopților regină,

Sunt de stele-nconjurată,

Ba sunt nouă, ba sunt plină.

Oamenii m-au explorat,

Multe lucruri au aflat

Dar am taine mii si mii,

Trebuie ca să mai vii!

Marte:

Semăn mult, chiar cel mai mult,

Cu planeta ta, Pământ.

Sunt a patra de la soare,

Roşie sunt la culoare.

Aici viaţă nu-ntâlneşti,

Sunt doar născociri, poveşti.

OZN- uri, farfurii,

Marţieni - nu vei găsi!

Însă tare mi-ar plăcea

Dacă s-ar petrece-aşa:

Marţianul:

- Eu sunt marţian,

Tu esti pământean.

Printre stele noi plutim

Şi ne împrietenim.

Astăzi ai venit la mine,

Ai ajuns până pe Marte,

Mâine voi sosi la tine,

Fiindcă nu stai prea departe.

Farfuria zburătoare

Este gata pregătită,

Cu viteză foarte mare

Voi ajunge-ntr-o clipită.

Planeta Jupiter:

- Sunt a  cincea de la Soare,

Dintre toate cea mai mare

Am benzi late colorate

Şi furtuni nenumărate

Cea mai cunoscută e

Marea Pată Roşie.

Am şi eu inele fine,

Mi-ar plăcea să vii la mine!

Planeta Saturn:

- Eu sunt ca un balon uşor,

Colorat multicolor.

Sunt planeta preferată,

Cu inele-nconjurată,

Dar, de unde locuieşti,

Numai trei o să zăreşti.

Sunt a şasea de la Soare,

Mare și strălucitoare.

Astronomii, să se știe,

Mă numesc “bijuterie”.

Planeta Uranus:

- Sunt a şaptea de la Soare

Şi am fost găsită greu.

Verde pal sunt la culoare,

Ca Pământul mult mai mare,

Şi sunt rece tot mereu.

Sunt planeta răsturnată

Şi sunt foarte îndepărtată.

Planeta Neptun:

- Sunt a opta de la Soare

Și albastră la culoare

Am o pată-ntunecată

Şi sunt foarte agitată.

Am şi eu patru inele,

Dar sunt puţin luminoase,

Incomplete, subţirele,

Dar şi-aşa tot sunt frumoase.

Cosmonautul:

- Mă-ndrept spre Planeta Albastră,

Spre Pământul nostru drag.

Tot mai bine este aicea,

Lângă-al casei noastre prag.

Pământul:

- Terra este al meu nume

Sau Pământ mi se mai spune.

Sunt a treia dinspre Soare,

Şi-aici viaţa sălaş are.

Sunt albastră cum e marea.

Apele îmi dau culoarea,

Sunt de pământeni iubită,

Singura ce-s locuită.

Dacă vreţi să trăiţi bine,

Să aveţi grijă de mine!

Astronomul:

- Noaptea şi tu poţi vedea,

Pe un cer de catifea

Negru-negru la culoare,

Pete mici, strălucitoare.

Singure, sau mai grupate,

Par micuţe stelele,

Dar sunt mari - cât Soarele,

Doar că sunt mult mai departe.

Nu sunt toate galbene,

Au toate culorile:

Unele sunt albăstrii,

Altele portocalii,

Albe, roşii, verzi, dar toate

Sunt steluţe minunate.

Astronomul:

- Cu linii imaginare

Oamenii au tot legat

Mii de stele lucitoare...

Și pe cer au desenat:

Ursa Mică, Ursa Mare,

Lebăda, sau Scorpionul,

Leul, Girafa, Dragonul….

Ce nu născoceşe Omul!

Chiar și această poveste

Tot o născocire este,

Fiindcă nimeni, niciodat,

Cosmosul n-a vizitat.

Doar pe Lună şi pe Marte,

Au ajuns cosmonauţi.

Celelalte sunt departe,

Cu racheta nu ajungi.

Povestitorul:

Dar sunt sonde spaţiale

Şi sunt mii de sateliţi

Ce observă Universul,

Informaţii să găsiţi,

Dar poate ca într-o zi

Vom putea călători

Şi spre alte galaxii...

Ţie ţi-ar plăcea să vii?