vineri, 26 iunie 2015

AVEA BUNICA…



AVEA BUNICA…

Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!...

Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăresc ca altădată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rododendron....
Fântâna e necurățată,
Căci bem din sticle apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-ntâlneşti cu  limuzine.
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,
Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini,
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa...
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată: să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului


                                            

5 comentarii:

  1. Amintirile întotdeauna sunt fascinante și nostalgice. Ele trebue spuse, povestite, repetate, copiilor și nepoților. Păstrătorilor și continuatorilor. Ca și o moștenire, lăsată succesorilor. Ar fi o mare greșeală dacă toate aceste splendori și tradiții minunate s-ar pierde în negura istoriei. Uitarea lor ar fi sinonim cu termenul DEZRĂDĂCINARE!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma emotionat "Avea Bunica", Bravooooooo !!!

    RăspundețiȘtergere