PUPĂZA DIN TEI

PUPĂZA DIN TEI

Dramatizare după Ion Creangă

 Serbare potrivită pentru sfărşitul anului şcolar.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

PERSONAJE:

Povestitorul- rolul poate fi împarţit de 3-4 copii

Nică

Mama

Primul lingurar

Al doilea lingurar

Mătuşa Mărioara  

Moşneagul

Un gospodar

Povestitorul:

Despre Ion Creangă ades am auzit.

De „Capra cu trei iezi” ne-a povestit,

De fata moşului, frumoasă şi cuminte,

De fata babei, cea rea şi fără minte,

De Harap- Alb, Punguța cu doi bani,

Găsită de cocoşul năzdrăvan,

Şi multe alte basme şi poveşti

Pe care merită să le citeşti.

Acum ne povesteşte, dragii mei,

Povestea „Pupăză din tei”:

 

Nică:

-Mă trezeşte mama dis-de-dimineaţă:

Mama:

-Scoală-te, Ionică, spală-te pe faţă,

Iute te îmbracă, haide de mănâncă,

Altfel, măi băiete, pupăza te spurcă!

Nică (nemulţumit):

-Abia-i ora şase. Ăsta-i chin, nu viaţă!

Pupăza mă scoală dis-de-dimineaţă.

Pu-pu-pu! ea cântă-ntreaga vară,

Când somnu-i mai dulce, pupăza mă scoală.

                                                                                                                      Foto-Flavia

Povestitorul:

Mama îl trimite până-n Valea Seacă,

Să ducă măncare unor prăşitori.

Cu un coş în mână, iată Nică pleacă.

Drumul lui ajunge la teiul cu flori.

Pu-pu-pu! aude pupăza cântând.....

Nică:

-Îţi arăt eu ţie, cuce armenesc,

Din pricina ta din zori mă trezesc

Şi să scap de tine eu mi-am pus în gând!

Povestitorul:

Nică urcă-n tei încetişor,

Pupăza o află stând pe cuibuşor,

Apoi zice tare mulţumit:

Nică:

-Taci, leliţă, că te-am căptuşit!

Te-apucai de creastă. Dar dac-o fi şarpe?

Povestitorul:

Şi de frică, Nică o lăsă să-i scape.

Nică:

-Iată cu o piatră scorbura astup

Şi plec demâncarea la câmp să o duc.

Dar când m-oi întoarce, va fi vai de tine!

Pân la ora zece o să dorm de mâine.

Povestitorul:

Bieţii lingurari tot priveau în zare

Să le-aducă Nică ceva de mâncare.

Şi de foame tot cântau de zor

Şi dansau cu foc cu toţi pe ogor.

                                                                                                                                           Foto-Edi

Câţiva copii, îmbrăcaţi în haine ţigăneşti, dansează pe muzică ţigănească.

Primul lingurar:

Parcă-l văd pe Nică! Uite-l, frăţioare,

A adus măncarea la prânzul cel mare!

Mai e şi sleită, asta nu e bine,

Mai bine, băiete, te mâncăm pe tine!

Al doilea lingurar:

-Ia lăsaţi, băiatul, ce-i el vinovat?

Du-te, măi copile, înapoi în sat!

Povestitor:

Nică se întoarce înapoi în sat.

Pupăza din tei însă n-a scăpat.

Băiatul din nou pe la tei se-abate,

Pasărea-năuntru tare se mai zbate.

                                                                                   

                                                         

                                                                                                           Dans tiganesc-prof. Dinu Daniela

  

Nică:

Te-am găsit, lelită, nu mai ai scăpare!

Te ascund acasă în podul cel mare.

N-o să mă mai scoli dis-de- dimineaţă,

O să simt, în fine, că sunt în vacanţă!

Povestitor:

Ziua următoare vine pe la ei

Tanti Mărioara, a lui moş Andrei.

Pare supărată, ba-i chiar furioasă.

Mama o pofteşte ca să intre-n casă.

Mătuşa Mărioara:

-Auzi tu, cumnată dragă,

Ce vorbeşte lumea-ntreagă?

Nică s-a pus pe furat,

Chiar şi pupăza ne-a luat.

Cine mai trezeşte satul?

Tare rău mai ai băiatul!

Mama:

-Ce spui, dragă Mărioară?!

Nică ăsta mă omoară!

De-amu, bine c-am aflat,

Că ţi-l ieu la depănat!

Povestitor:

Auzind ce-o să păţească,

Nică s-a urcat în pod.

Nu cu gând să slobozească

Pasărea cea armenească,

Ci s-o vândă-n iarmaroc!

Decorul se schimbă. Se creează atmosfera dintr-un târg.

Nică:

Marfă bună de vânzare,

Găinuşă outoare!

Moşneagul:

-De vânzare ti-e găinuşa ceea, măi băiete?

Nică:

-De vânzare, moşule!

Moşneagul:

-Şi cât ceri pe dânsa?

Nică:

-Cât crezi şi dumneata că face!

Moşneagul:

-Ia ad-o-ncoace la moşul s-o drămăluiască! (îi dă drumul)

Iaca poznă, c-am scăpat-o!

Nică:

-Ce gândeşti dumneata, moşule,

Te joci cu marfa omului?

Dacă nu ţi-a fost de cumpărat,

De ce drumul tu i-ai dat?

Să-mi plăteşti găina bine,

C-altfel nu mai scapi de mine!

Moşneagul:

-Eşti amarnic, măi băiete,

Vrei în schimb viţica, poate

Pentru cucul armenesc?

Stai un pic că ţi-o plătesc!

Vezi că mi-am pierdut răbdarea,

Stai că-ţi scarpin eu spinarea!

Un gospodar:

-Lasă-l, moşule în pace1

E feciorul lui Ştefan,

Gospodar humuleştean.

Moşneagul:

Treaba asta chiar îmi place!

L-am văzut chiar de curând

Cumpărând sumani prin târg.

Bine că ştiu al cui eşti,

Măi ţâcă, din Humuleşti.

Tat-tu te-a trimis, cumva

Să-mi vinzi mie pupăza?

Nică:

Cănd am auzit de tata,

Gura mi s-a înmuiat.

Fără să mai cer răsplata,

Eu prin târg m-am furişat

Şi am rupt-o la o fugă...

Până am ajums în sat.

Povestitor.

Fraţii lui i-au spus cu frică

Că-ntreg satu-i supărat,

Că din pricina lui Nică

Pupăza n-a mai cântat.

Când acestea le-a aflat

Se aude pupăza...

Nică:

Să mai zică cineva

Că e Nică vinovat!

Următorul decor reprezintă o curte ţărănească  cu o masă plină cu bucate.

Povestitor.

Iată că a doua zi

Mama cu drag o pofti

La prânz pe cumnata ei,

Măriuca lui Andrei.

 

Mama:

Doamne, cumnăţică dragă,

Cum se ceartă oamenii,

Iaca din nimica toată,

Eram gata a ne-nvrăjbi!

Hai mai bine să mâncăm

Un pui fript şi plăcinţele

Şi-un vin bun să închinăm,

Să uităm vorbele grele!

Căci vorba proverbului:

„Cele rele să se spele,

Cele bune să se-adune!

Mătuşa Mărioara:

Vrajba dintre noi să piară

Şi neglina din ogoare!”

Familia lui Nică se aşează la masă şi petrec pe muzică populară moldovenească.

Nică:

Şi-am încălecat pe-o roată

Şi v-am spus povestea toată.

Poveste adevărată,

Nu minciună gogonată.

Şi-alte multe-am mai păţit

Şi cu drag le-am povestit.

Anii din copilărie

Totdeauna o să fie

 Anii mei cei mai frumoşi,

Cei mai dragi, mai luminoşi.

Voi, copii, să nu uitaţi

Anii aceştia minunaţi!

Până creşteţi măricei,

Bucuraţi-vă de ei!

Cortina