DĂRUIŢI IUBIRE!

 DĂRUIŢI IUBIRE!

Teatru muzical pentru copii 

 Serbare adecvată zilei de 8 Martie sau  sfărşitului de an şcolar.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Personaje:

Povestitor

Ilie, un băieţel de 8 ani.

Cătălina, o fetiţă de 5 ani, păr negru, ochi albaştri.

Alexandra, 6 ani.

Mama-Un copil mai mare sau un adult

Tata -Un copil mai mare sau un adult

Ionel, coleg cu Ilie

Sorin, al doilea coleg

Steluţa năzdrăvană-costum auriu, cu raze mari pe spate şi un suport pe care se va aşeza Cătălina.

Omul de aluat, poartă costum de culoarea ciocolatei, din cap până în picioare.

Muza  poeziei, poartă rochie  lungă de voal.

Scena este împărţită în trei părţi, reprezentând sufrageria, în care se află Ilie

(care citeşte), camera copiilor, în care se află Cătălina (care se joacă), şi bucătăria, în care se află Alexandra (care şterge nişte pahare). În faţă, există un spaţiu unde se deplasează celelalte  personaje.

Povestitor:

-Într-o casă, ca oricare,

Este o aniversare.

Trei fraţi vor să facă-un dar,

Ceva...extraordinar,

Pentru mama lor iubită,

Care e sărbătorită.

Sunteţi curioşi cumva

Să vedeţi ce îi vor da?

Ilie:

-Pentru cine nu mă ştie

Numele meu e Ilie.

Sunt în clasa întâi primară

Şi îmi place mult la şcoală.

Eu sunt fratele mai mare

Şi am doua surioare.

Împreună ne jucăm

Şi deloc nu ne certăm.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                Imagine internet

Alexandra:

-Alexandra mă numesc

Şi-mi place să socotesc.

Am 6 ani împliniţi.  (întreabă publicul)

Număraţi şi socotiţi:

Sora mea ce vârstă are

Dacă sunt cu-n an mai mare? (aşteaptă răpunsul)

Aţi răspuns la întrebare.

Vă mai pun la o-ncercare:

Pe câmpie sunt 8 miei.

Pleacă 4 dintre ei.

Cine oare-mi spune mie,

Câţi mieluţi sunt pe câmpie? (aşteaptă răpunsul)

Aţi răspuns corect, copii,

Văd că ştiţi a socoti!

Dar vă-ntreb, ca să luaţi seama:

Voi o ajutaţi pe mama?

Eu, când mama nu-i acasă,                                                                                             Foto-Sabina

Nu zic niciodată „lasă!”

Florile le îngrijesc,

Mobila o lustruiesc,

Şi mai fac, după putere,

Tot ce mama mea îmi cere.

Cătălina:

-Eu sunt sora lor, mezina,

Şi mă cheamă Cătălina.

Mie-mi place mult să cos

Şi să desenez frumos.

De aceea m-am gândit

La ceva deosebit:

Azi, de ziua mamei mele,

O să cos un şerveţel

Şi voi pune, printre stele,

Toată dragostea în el.

În mijloc mai cos o stea

Mare, cât inima mea.

Nu e stea adevărată,

Da-i de mâna mea lucrată (începe să coasă).

                                                                                                                                      Foto- Alessia

Ilie:

-Cătălina a găsit

Darul cel mai potrivit.

Eu tot stau şi mă gândesc,

Nu ştiu ce să-i dăruiesc!

Ia să-l sun pe Ionel,

Poate se pricepe el:

Formează un număr la telefon.

-Alo, alo, Ionele,

Uite de ce te-am sunat:

Este ziua mamei mele

Şi nimic n-am cumpărat.

Banii mei de buzunar,

Nu-mi ajung să-i fac un dar!

 

Ionel:

Vorbeşte dintr-un colţ al scenei.

-Înţeleg că vrei un sfat.

Stai un pic, să mă gândesc: (după o scurtă pauză)

Florile sunt, socotesc,

Darul cel mai minunat.

Poţi să stângi în bucheţele,

Toporaşi şi albăstrele.

Leagă cu un fir subţire

Două vorbe de iubire,

Şi-o să vezi că mama ta

Tare se va bucura!

Ilie

-Ce idee minunată!

Mulţumesc frumos, Ionele.

Plec să culeg deîndată

Multe, multe floricele!

                                                                                                                                       Foto- Costin

Alexandra:

-Cât culege floricele

O să fac prăjiturele:

Doar e ziua mamei mele!

Cântă şi bate albuşurile cu telul într-un vas şi pune pe rând ingredientele.

Cântecul Alexandrei:

Fac bucătăria lună

Şi-mi pun boneţica,

Fac o prăjitură bună,

Cum face mămica.

Refren:

Sunt o mică gospodină,

Harnică-s, ca o albină.

Cel mai mult îmi place mie

Să fac prăjituri o mie.

Am văzut-o pe mămica

Cum făcea prăjiturica

Şi am zis că nu e greu

Să fac prăjituri şi eu!

Bat cu mixerul albuşul,

Apoi pun făina,

Zahărul şi gălbenuşul

Untul şi smântâna!

 Refren

3. Pun cacao, un plic mare,

Drojdie şi-un pic de sare.

Pun esenţă- sticla toată,

Ca să fie parfumată.

Refren

Recită:

Compoziţia în tavă o răstorn uşor

Vai, dar cine îmi aprinde focul la cuptor?

Nu vreau să dăm de necaz.

N-am voie la aragaz!

O mai las puţin aşa,

Poate vine cineva!

            Face alte activităţi.

Ilie :

Se  întoarce cu o floare de- nu-mă-uita şi se adresează publicului.

-Vă spun drept că am găsit

O poiană cu flori muuulte!....

Dar am stat şi m-am gândit

Că şi-aşa au zile scurte.

De le rup, se ofilesc,

Mai puţin ele trăiesc.

Eu la şcoală-am învăţat

Că-orice plantă, cât de mică,

Face aerul curat.

Şi-am cules -o floricică. (O pune în glastră)

-Ei, dar nu e prea puţin?

Ia să-l sun şi pe Sorin,

Să vedem el ce îmi spune? (formează un număr)

-Alo, alo, măi Sorine,

Sunt colegul tău, Ilie.

Te-aş ruga să-mi spui şi mie:

Aş putea să fac un dar

Fără bani în buzunar?

Este ziua mamei mele

Şi-am cules doar floricele.

Sorin:

 Vorbeşte la telefon.

-Cred că poţi, dragă Ilie,

Să îi scrii o poezie.

Să-i arăţi cât o iubeşti,

Cât de mult o preţuieşti.

Ia creion şi ia hârtie

Şi-o să-i faci o bucurie!

Ilie:

-Trebuie să-ţi spun ceva:

E super ideea ta!

Îi voi scrie o poezie.

Pa , Sorine!

Sorin:

-Pa, Ilie!

Ilie

-Ia să mă gândesc...Ei ,da!

Îi pun titlul „Mama mea” (îngrijorat)

Şi acum , ce va urma?

Muza:

-Vrei să te ajut cumva?

Ilie:

-Cine eşti?

Muza :

-Sunt muza ta!

Ilie:

-Treaba asta mă amuză,

Nu ştiam că am o muză!

Muza:

-Eu inspir pe orişicine,

Chiar şi pe-un şcolar, ca tine!

Nimeni nu poate să scrie

Nici măcar o poezie

Dacă eu nu îl ajut!

Ilie

-Îmi convine, s-a făcut!

Ilie scrie, muza dansează şi cântă în jurul lui.

Cântecul muzei:

Sunt o muză, o scânteie,

O lumină, o idee.

Sunt un abur, sunt un har

Mă vedeţi în lume rar.

Sunt un vis fără pereche,

Sunt o şoaptă la ureche,

Sunt iubită, adorată

De poeţi sunt aşteptată.

Dacă scrii o poezie,

Când compui o melodie,

Dacă eu sunt lângă tine

Treaba merge mult mai bine.

                                                                                                                                                                                                       Foto-Daria

Alexandra:

-Aluatul meu tot creşte,

Parcă nu se mai opreşte!

Se-ntinde uşor- uşor,

Pe masă şi pe covor,

Ia o formă cam ciudată,

Parcă-i om de ciocolată!

E din cap până-n picioare

Negru, negru la culoare.

Vai, mi-e frică!

Omul de aluat:

-Să nu-ţi fie,

Nu sunt o făptură vie!

M-ai făcut cu mâna ta,

Te rog, nu te speria!

Am luat formă doar atât

Cât să pot să te ajut.

La cuptor o să dau foc

Şi-apoi mă întorc la loc.

Uite ce pot eu să fac! (cântă şi dansează)

 

Cântecul omului din aluat:

Nu sunt om adevărat,

Sunt un om din aluat.

Dacă puneţi în covată

Lapte, ouă, unt, făină

Şi cacao, dintr-o dată

Mă fac om de ciocolată.

Refren:

Omul de ciocolată, omul de aluat,

Dacă aveţi nevoie vine imediat.

Omul de aluat, omul de ciocolată,

Apare într-o clipă, dispare dintr-o dată.

Aprinde aragazul şi revine în vas

Alexandra (uimită):

-Aluatu-i fermecat!

Nimeni nu o să mă creadă...

În cuptor cu tine, tavă!

            Introduce tava în cuptor.

Cătălina:

-Şerveţelu-am terminat.

O să îl aşez pe masă

Lângă floarea cea albastră

Şi m-apuc de desenat!

Se vede o rază de lumină care vine dinspre şerveţel. Fetiţa priveşte uimită.

Dar ce văd? Steluţa mea

Parcă-ncepe a lumina!

Îmi trimite-o rază lină...

Steluţa:-ademenitor

-Hai cu mine, Cătălină!

Hai cu mine la plimbare

Sus, pe cer, în carul mare!

Hai cu mine să vezi Luna

Ce pe cer e numai una,

Ea-i regină între stele....

Cătălina:

-Dar e ziua mamei mele!

Şi, la fel cum este Luna,

Mama este numai una.

Eu în dar, dacă-aş putea,

Şi Luceafărul i-aş da!

Steluţa:

-Vrei Luceafărul? Ei bine,

Cătălină, hai cu mine!

Steluţa se face din ce în ce mai mare şi mai luminoasă. Cătălina se asează pe un colţ de stea şi porneşte la plimbare.Urcă sus, tot mai sus. Luminile se sting treptat, în timp ce pe cer apar stelele, luna, carul mare, luceafărul.

Steluţa:

-Cerul este plin de stele.

Ai şi tu pe cer o stea.

Catălina: curioasă

-Care este steaua mea?

Care e a mamei mele ?

Are şi Ilie -o stea?

Alexandra şi ea are?

Tata are? Şi bunicul?

Dar căţelul? Dar pisicul?

Steluta :

-Urcă-te în carul mare

Şi-ţi arăt pe fiecare!

Fetiţa urcă într-o caleaşcă din stele, trasă de un cal înaripat.

Cătălina:

-Calul ăsta l-am văzut

Într-o carte, mai demult.

Are aripi, ca-n poveste,

Cu jăratic se hrăneşte.

Doar că-acela şi vorbea.

Steluţa:

-Uite aici e steaua ta,

Şi a mamei lângă ea.

Steaua tatei e mai sus...

Cătălina

-A bunicii?

Steluţa:

-Vai, s-a dus!

Cătălina (tristă)

-Ştiu, când moare cineva

De pe cer cade o stea.

Steluţa:

-Nu fi trist, copilul meu,

Ea e sus, la Dumnezeu,                                                          

Şi te apără de rău!

Uite acuma am sosit

În castel, la Luna plină.

Ea-i a nopţilor regină

Şi-ţi urează bun venit!

                                                                                                   Foto- Sara

Cătălina:

-Plecăciuni, frumoasă Lună,

Am trecut să te salut!

Către public, glumind

-Poate cineva să spună

Că nu sunt cosmonaut?

Ştiu că numai cu-o rachetă

Se ajunge pe-o planetă.

Nimeni nu a mai zburat

Pe un cal înaripat.

Dar dacă-am ajuns aci,

Nu-s cosmonaut, copii?

Către lună

-Sunt primul copil din lume

Care trece pe la tine?

Nimeni nu a anunţat

Că-un copil te-a vizitat!

De acum, să nu te miri

Dacă-o să mă vezi la ştiri.

Şi-n ziare o să spună:

„Cel dintâi copil pe Lună

Cătălina se numeşte

Şi în Bucureşti trăieşte”

Aş dori să intru-n casă,

Că sunt foarte curioasă!

Dar te văd cam gălbioară,

Parcă-ai fi cam bolnăvioară!

Altădată vin la tine,

Când o să te simţi mai bine!

Plec, n-am timp să zăbovesc,

Spre  Luceafăr eu pornesc.

Steluţa:

-Ai văzut? Crăiasa Lună

Parcă ţi-a făcut din mână.

E semn bun.Te mai aşteaptă

Să mai baţi la ea în poartă.

Cătălina:

-Ştii, Steluţo, mă gândesc

Că nu-i bine şi frumos

Ca să fur  Luceafărul,

Şi din cerururi să-l dau jos.

Rostul lui e-acolo sus,

Să se-arate la apus.

Pe Pământ dacă -l cobor

El devine, muritor.

(către Luceafăr)

-Rămâi în cer, Luceafăr blând,

Şi iartă  ce-am avut de gând!

 Steluţa:

-Hai acasă, Cătălină,

Mama trebuie să vină! (coboară)

Ilie:

-Este gata poezia.

Va fi mare bucuria!

Muză dragă, îţi mulţumesc!

Pune poezia într-un plic, lângă floarea din glastră şi priveşte admirativ.

Muza:

-Acum plec, te părăsesc!

Ilie:

-Poezia e pe masă,

Floricica e în glastră,

Mama poate să sosească!

Alexandra:

Scoate tava din cuptor şi o pune pe masă.

-Este gata prăjitura.

Acum o să-i pun glazura

Şi cu frişcă eu voi scrie:

“La mulţi ani!”cu bucurie.

           

Se aude soneria. Ilie deschide şi se ascunde repede, alături de fete, în sufragerie.

Mama: (îşi pune pardesiul în cuier, apoi se îndreaptă spre măsuţă )

-Ia te uită, ce văd oare?

Flori în glastră, o scrisoare...

E semnată de Ilie,

La adresă „Mama„ scrie. (o desface)

Parcă ar fi o poezie!

Citeşte poezia în gând, dar se aude o voce care citeşte tare poezia.

Vocea interioară, cu fundal muzical:

     Mama mea

De ziua ta, mămico,

Râd mugurii pe ram,

Iar păsările ţie

Îţi ciripesc la geam.

De ziua ta, mămico,

Râd florile-n câmpie

Şi fluturi şi albine

Azi, îţi colindă ţie.

E ziua ta, mămico,

Primeşte al meu dar:

Iubirea mea curată

Ce nu are hotar.

Mama:

Îşi sterge o lacrimă.

-Ce frumoasă poezie.

Ai talent, dragă Ilie!

Iată şi un şerveţel.

Parcă-ar fi un cer cu stele!

Şi alăturea de el

Un desen  cu floricele.

Cine oare le-a lucrat? (glumeţ)

Voi afla imediat!

Unde sunteţi, năzdrăvani?

Alexandra aduce prăjitura, ceilalţi fraţi o însoţesc. Ies din sufragerie strigând:

Toţi:

-La mulţi ani!

Mama:

-Astăzi, mi-aţi făcut, copii,

Multe, multe bucurii!

Însă vreau ca toţi să ştie:

Cea mai mare bucurie

Sunteţi voi, copiii mei,

Şi sunt mândră de toţi trei!

Îi sărută.

           

Vine tata cu un buchet  de flori şi un cadou frumos  împachetat. Le oferă soţiei şi îi sărută pe toţi din casă. Vor sta la masă împreună şi vor mănca prăjituri.

Mama:

-Tare-i bună şi gustoasă,

Mulţumesc, fată frumoasă!

Cătălina caută nerăbdătoare în geanta tatei  ziarul. Îl răsfoieşte.

Cătălina :

-Tată, tată, ai aflat?

Către lună am zburat!

Am văzut şi steaua ta

Şi pe-a mamei, şi pe-a mea...

Cred că scrie şi-n ziare.

Vrei să mi-l citeşti tu tare?

Tata: Se preface că citeşte din ziar.

Astăzi a ajuns pe lună

Un copil tare frumos:

Are păr de abanos

Şi obrajii de căpşună.

Ochii -ca o albăstrea...

N-oi fi oare, dumneata?

Cătălina: Ţopăie fericită.

-Eu sunt, am ştiut prea bine

Că-o să scrie despre mine!

Tata:

-Hai, vino să te sărut,

Fata mea -cosmonaut!

Când mai pleci, eu te-aş ruga

Să mă iei cu dumneata.

O ridică în braţe sus, sus. Fata râde.

Pezentator:

-Să nu cauţi prea departe

Să aduci un dar aparte.

Poţi oricând să dăruieşti:

Zâmbete prieteneşti,

Flori şi vorbe de iubire,

Sau urări de „Fericire!”,

„Sănătate!”, „La mulţi ani!”,

Care nu te costă bani.

Se adresează direct copiilor din sală:

-Voi, copii, i-aţi spus vreodată

Mamei că e minunată?

I-aţi adus în dar o floare

Sau o dulce sărutare?

Faceţi-i, vă rog, un dar

Ceva…extraordinar:

Daţi-i  dragostea curată

Şi-o să aibă lumea toată,

Că nu e nimic mai sfânt

Ca iubirea pe pământ!

                                                                                                                              Foto- Bianca

Cântecul familiei  fericite:

O familie unită

Râde, cântă şi e fericită

E ca pasărea în zbor,

Totul pare mai uşor.

           

Refren:

            Cântăm toţi o melodie,

            O cântăm cu bucurie

            Şi prin fapte noi vorbim

            Cât de tare ne iubim.

Alexandra:  E firesc, firesc                   .

Ilie:               Mamă, te iubesc!

Alexandra:  E firesc, firesc                  

Cătălina:     Tată, te iubesc!

Alexandra:  E firesc, firesc                  

Mama:         Copii, vă iubesc!           

Alexandra:  E firesc, firesc                  

Tata:             Pe toţi vă iubesc!

O familie frumoasă

Râde, cântă şi e  bucuroasă.

E o rază de lumină

Pentru ziua ce-o să vină.

Refren:

O familie bogată

N-are o piatră nestemată.

Are pace şi iubire

Dor aprins şi împlinire.

Refren

Cântă toţi membrii familie. Tata dansează cu mama, Ilie dansează cu Muza, Cătălina cu Steluţa năzdrăvană, Alexandra dansează  cu Omul de aluat. După o vreme partenerii se schimbă.

Mama:

Se adreseată copiilor din sală.

-Eu sunt tare bucuroasă

C-aţi venit la noi acasă.

Dar n-aş vrea ca să plecaţi

Până ce nu îmi cântaţi.

Astăzi este ziua mea

Şi-o urare eu aş vrea.

Se aude: Mulţi ani trăiască! Copiii sunt încurajaţi să cânte şi ei.

Mulţumesc că mi-aţi cântat,

Chiar m-am emoţionat.(tainic)

Copii, luna viitoare

E altă aniversare.

Este ziua lui Ilie,

Dar nu vreau ca el să ştie

Ce surprise-i facem noi…

Sunteţi invitaţi şi voi!

Ei, ce ziceţi, veţi veni?

Noi vă aşteptăm, copii!

Tata- cântă:

E firesc, firesc                  

Să spui ”Te iubesc!”

E firesc, firesc

Spuneţi: te iubesc!

Mergeţi semănaţi

Şi împrăştiaţi,              

Aveţi o menire:

Dăruiţi iubire!

                                                                           Foto-Bianca şi Ionuţ

Cortina