PROCESUL

PROCESUL

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Personaje:

Miruna -povestitor:

Paul- povestitor:

Vulpea- acuzata

Ursul- martor

Judecătorul

Grefierul

Moşneagul-martor

Iepurașul-martor

Cocoșul-martor

Corbul

Lupul- jandarm

Decorul reprezintă o pădure în care se amenajează o sală de judecată: podium pentru judecător, ciocan de judecător, biroul grefierului, boxa acuzaților, bara martorilor, bănci de lem, o carte pe care vor jura martorii și acuzata.

Personajele vor avea costume corespunzătoare rolului pe care îl interpretează.

Miruna:

-Bună ziua, bun venit!

Astăzi o să vă invit

S-asistaţi la un proces.

În pădurea fermecată,

Vulpea va fi judecată

După vorbă, după faptă.

 Paul:

Judecător e ales

Cerbul, cel cu stea în frunte,

Coborât din vârf de munte.

Pe postul de grefier

E numit un bursucel.

Linişte, procesul iată,

Va începe deîndată!

Grefierul:

-Toată lumea în picioare,

Soseşte judecătorul!

Judecătorul:

-Să se citească actul de acuzare!

Grefierul:

-Vulpea este judecată

Că-n pădurea fermecată

Toate legile le-ncalcă:

Minte, fură, linguşeşte,

Ucide şi păcăleşte.

Judecătorul:

-Vulpea să fie chemată

Şi să fie judecată,

După vorbă, după faptă!

Vulpea este adusă de lupul-jandarm.

Judecătorul:

-Vulpe, vrei să spui ceva

Întru apărarea ta?

Vulpea:

-Domnule judecător,

Nu-nţeleg ce au cu mine,

Căci, decând eu m-am născut,

M-am purtat cum se cuvine!

N-am furat!

Moşneagul:

-Cum n-ai furat?!

Fără peşte m-ai lăsat.

                                                          
                                                                                                                                                                                        Foto- Serbare prof. Puiu Nicolae

Judecătorul:

-Cine-i cel care vorbeşte?

Grefierul:

-Este moşul din poveste.

Mărturia lui ne-arată

Dacă vulpea-i vinovată.

Judecătorul:

-Să vorbească, îl ascult!

Moşneagul:

-Nu s-a întâmplat de mult...

Treceam cu carul pe drum,

Când, de-odată-n calea mea,

Văzui întinsă vulpea.

Era moartă pot să spun!...

Am urcat-o iute-n car

Peste peştele din baltă,

Nici nu m-am gândit măcar

Că mare necaz m-aşteaptă!

Când gândeam ce bucuroasă

O să fie baba mea,

Când la iarnă va-mbrăca

O blană aşa frumoasă,

Vulpea peştii mi-a furat

Şi-n pădure a plecat.

Carul meu rămase gol,

Fără niciun peştişor.

 ameninţător

Peştele să mi-l plătească

Şi să mă despăgubească,

Altfel, blana ei roşcată

O s-o fac guler îndată!

Judecătorul:

-Grefiere, ai notat

Ce moşneagu-a declarat?

Grefierul:

-Sigur, domn judecător!

Judecătorul:

-Mai există vreun martor?

Să ne vină-ajutor?

Grefierul:

-Ursul să poftească-n sală!

            către urs

Plângerea să-ţi fie clară,

Şi să spui de-a fir-a-păr,

Numai purul adevăr!

Ursul:

-Vă jur, domn judecător!

Am avut o coadă lungă şi stufoasă.

Vulpea inculpată, rea, invidioasă,

Multe nopţi pesemne n-a dormit

Pănă-a găsit calea de m-a păcălit.

M-a trimis la baltă, într-o zi geroasă,

Iară eu, ca prostul, i-am căzut în plasă.

Am băgat în baltă coada mea cârlig

Si-am stat toată noaptea în viscol şi frig.

Către dimineaţă, plin de nerăbdare,

Am smucit o dată cât putui de tare.

Şi, precum cu toţii puteţi constata,

A rămas în baltă codişoara mea.

            Plânge.

Pentru fapta ei cea rea,

Cer pedeapsa cea mai grea:

Să i se taie coada!

Judecătorul:

-Vulpeo, ai de spus ceva

Pentru apărarea ta?

Vulpea:

-Nu sunt vinovată, domn judecător,

Mi-a cerut cumătrul sfat şi ajutor,

Căci era flămând şi slab, ca vai de el!

A rămnit la peşte? Aveam puţintel

Şi vă spun cinstit că nu m-am îndurat,

Însă către baltă eu l-am îndrumat.

Dacă, doar o oră, bine pescuia

Ar fi avut peşte cât îi trebuia.

Ce sunt eu de vină că s-a lăcomit

Şi-a stat noaptea-ntreagă şi a pescuit?

Ursul:

-De ce minți, șireato? M-ai invidiat

Pentru coada-mi faină, și-apoi te-ai gândit

Să mă scapi de dânsa și ai reușit!

N-a fost o-ntâmplare, ai premeditat!

Vulpea:

-Hei, cumetre, tu vorbești?

Ce, tu nu ne păcălești?!

Strigi într-una: mor, mor, mor,

De murit, însă, nu mori!

Spui numai ce îți convine,

Spune și ce ai făcut:

C-ai venit și m-ai bătut,

Când ai revenit la mine!

Judecătorul:

-Nu pe urs îl judecăm!

Ce alt martor mai avem?

Grefierul:

-Să poftească iepurașul

Să ne spună tot necazul!

Iepurașul pășește sfios.

Iepurașul:

-Eu am avut o colibă din coajă de tei.

Săpată în gheață era casa ei.

Dar, vara, coliba ei s-a topit

Și vulpea vicleană la mine-a venit.

S-o țin cu chirie atunci m-a rugat

Și eu, ca un prost, m-am înduplecat.

Ce plată să-mi dea? Nici n-a mulțumit!

Din propria casă atunci m-a gonit!

Au venit câinii ca să o dea afară,

Să pot iar să intru la mine în casă,

Dar vulpea cea hoață, țipa ca o fiară,

Că-i face fărâme și tot n-o să iasă!

Câinii-au fugit... Și lupul și ursul

Au încercat zadarnic s-o scoată din casă.

Noroc cu cocoșul că-avură o coasă

Și-a dat-o afară pe ticăloasă!

Către vulpe

-Vulpeo vicleană și hoață,

Vrei de-a gata toate-n viață!

Dar, de-acum se isprăvește

Furtișagul se plătește!

Vulpea (amenințătoare):

-Ascultă iepure nerușinat,

De viață văd că te-ai cam săturat!

Eu, hoțomană și șireată

Nu cred că aș fi fost vreodată!

Jură pe carte.

Vă jur! Parol! Pe coada mea,

Că nu s-a întâmplat așa!

Cocoșul: (revoltat)

-Așa s-a întâmplat! Vă minte

Cu aste strâmbe jurăminte!

De nu avem la mine-o coasă,

Să o gonesc pe ticăloasă,

Și-acum am fi găsit-o casă.

Și nu e singura-ntâmplare!

Vă spun, să afle fiecare:

Umblă cu vorbe mieroase,

Vicleșuguri și prinsori,

Ca să ne ademenescă

Scumpii noștri puișori.

Am văzut-o chiar eu, când

A-nghițit trei pui la rând,

Cu pene, cu fulgi cu tot,

Și apoi s-a lins pe bot!

Eu, vă rog s-o alungăm,

Puii să ni-i apărăm!

Grefierul:

-Martorii s-au prezentat.

Cazul va fi judecat.

Sentința ce va fi dată,

Va fi cinstită și dreaptă!

   

Judecătorul revine după o scurta pauză,

Judecătorul:

-Eu pe toți v-am ascultat

Și așa am judecat:

N-au fost probe,

Numai vorbe!

Vulpea n-o vom alunga,

Nici coada nu-i vom tăia.

Încă-o șansă să-i mai dăm:

Liberă să o lăsăm!

Vulpea: (bucuroasă)

-Judecata este dreaptă!

Vedeți? Nu sunt vinovată!

Lupul: (îngrijorat)

-Ia te uită, vulpea pleacă,

De pedeapsă iată scapă!

Haideți să o urmărim,

Să vedem ce o să facă?

Lupul și ursul se ascund după copaci și o urmăresc pe vulpe. Lupul are cu el un aparat de fotografiat și, din când în când, îi face poze.

Vulpea întâlnește corbul.

 Lupul: (în șoaptă)

-Vulpea hoață și șireată

Dă din coadă încântată.

Ursul:

-Cred că vrea să fure iar

Bucata de cașcaval.

Vulpea: (încântată)

-Bună ziua, corbule!

Ce negre ți-s penele,

Și ce suplu ești la trup!

Dar, să știi c-o să te-ngrași,

Dacă mănânci prea mult caș,

C-ai o foame....,ca de lup!

Corbul:

-Nu știu la ce tot vorbești,

Că nu mai mă păcălești!

Vulpea: (revoltată)

-Nu știu cine-o fi scornit

Că-s pusă pe păcălit1

O vedetă-așa ca mine,

Nu s-ar face de rușine!

Corbul:

-Ba sunt vorbe-adevărate,

Că mi-a povestit un frate!

Vulpea:

-După zvonuri nu te lua!(mieros)

Vrei ca să îmi cânți ceva?

Știi că-mi place vocea ta!

Corbul:

Cra, cra, cra, La,  Cra, cra, cra,

-Stai să-mi încănzesc vocea,

Și-o să mă pun pe cântat!

Vai, vai, cașul l-am scăpat!

Vulpea:

-Ha, ha, ha, te-am păcălit!

Pune-te pe flămânzit!

Ești naiv dacă-ai crezut

Că la cânt ești ne-ntrecut!

Lupul și ursul se reped la vulpe și o înhață.

Lupul: (victorios)

-Te-am prins, vulpeo, la furat.

Ce credeai, că ai scăpat?

Noi, cu toții ne-am dat seama

Cât îți valorează blana,

Și,  în mod cooperant,

Te-am prins, hoațo, în flagrant!

Lupul și ursul o conduc la judecător și îi arată probele.

Judecătorul:

Ai avut o șansă, nu te-ai îndreptat,

Și te-am prins, vezi bine, chiar când ai furat.

Orișice ne-ai spune nu te vom ierta,

Din pădurea noastră, te vom alunga!

Toți:

Lecția să-ți fie leac și-nvățătură:

Nu-i iubit de nimeni acela ce fură!

Vulpea este alungată, ceilalți se bucură.

Cortina