Powered By Blogger

joi, 11 iunie 2015

DE CE IUBESC LIMBA ROMÂNĂ


DE CE IUBESC LIMBA ROMÂNĂ?


De ce vorbesc eu româneşte?
Că-i limba-n care mama mea
Seară de seară povestea
Din basmele lui Ispirescu.

De ce învăţ limba română?
Că-i limba care-mi dă valoare
Şi-ntr-însa doama-nvăţătoare
Ne recita din Eminescu.

De ce cânt eu limba română?
Că-i edificiu cald, sonor,
Compus de geniul lui Enescu
Cu dragoste de neam și dor.

De ce scriu bine româneşte?
Cuvântu-i dar nepretuit.
Brâncusi, cu multă măiestrie,
L-a înălţat la infinit.

De ce simt eu limba română?
Că-i limbă de martir creştin.
În ea murit-a şi trăieşte
Sfânt Brâncoveanu Constantin.

De ce prefer limba română ?
Acum aţi înţeles de ce?
Căci limba-i ca un spic ce creşte
Şi-şi înmulţeşte boabele.

Şi chiar de vântul îi mai duce
Câte un bob în alt ogor,
Păstrează graiul lui cel dulce
Și îl rostește cu mult dor.

De ce iubesc Limba Română?
Că-mi dă speranţă şi valoare,
Lumină, pace, sărbătoare,
Îmi dă credinţă şi putere
Şi-n schimb, doar profunzime cere!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Poezie premiată cu locul I la concursul de poezie şi proză Dulce grai, Limba Română, organizat de Centrul Cultural Italo- Român, Milano, septembrie 2016.


                                                                                                      
Imagini internet

luni, 8 iunie 2015

LUPUL ŞI VEVERIŢA

LUPUL ŞI VEVERIŢA
după Lev Tolstoi


Povestitorul:
Veveriţa, cum o ştiţi,
Dintr-o creangă-n alta sare,
Dar, deodată, ia priviţi:
Lupului-i cade-n spinare!

Când o prinse, lupul rău,
Hrăpăreţ de felul său,
S-o mănânce a dorit.
Veveriţa l-a oprit:

Veveriţa:
-Lupule, eu te-aş ruga:
Dă-mi drumul, nu mă mânca!
Mă aşteaptă puii mei,
Lasă-mă s-ajung la ei!
                                                                                                                                      Imagine internet
Lupul:
-Îţi dau drumul, dacă-mi zici:
De ce tu şi neamul tău
Sunteţi veseli tot mereu
Şi prin crengi vă zbenguiţi?

Eu mă simt posomorât,
Ziua-ntreagă mi-e urăt
Şi, oricât aş încerca,
Felul nu mi-l pot schimba.

Veveriţa:
-Bine, lupule, îţi spun:
Suntem vesele mereu
Fiindcă neamul meu e bun,
Nimănui nu facem rău!

Când eşti rău, hain, fireşte,
Urâtul te însoţeşte.
Niciodată neamul tău
Vesel nu va fi, de-i rău!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.