NINGE PESTE SATUL MEU

NINGE PESTE SATUL MEU 

Ninge peste satul meu iubit,

Îngerii din cer au plămădit

Aluat dintr-o făină fină,

Apă înghețată și lumină.

Printr-o sită deasă l-au cernut

Și pe satul meu l-au așternut.

Ninge din zăpada ăstui an,

Ninge văl de pace diafan. 

Ies copiii, mâinile-și întind,

Fulgii de gurițe îi ating,

-Doamne, Doamne, ce minuni ne dai,

Neaua asta are gust de rai!

Ninge peste satul meu frumos,

Ninge cu credință și folos,

Ninge cu colinde strămoșești,

Ninge chef de joacă și povești.

Ninge iar în satul meu cu dor,

Ninge alb, curat, ocrotitor,

Ninge ca un vis prietenos,

Ninge, Doamne, cât e de frumos!

Din cartea Avea bunica...

Reproducerea numai cu acordul autoarei

PRINȚII CÂMPIILOR

PRINȚII CÂMPIILOR

De dimineață, pe câmp,

printre lanurile aurite de grâu
am zărit mii de rubine

și opale de foc.

Cineva mi-a șoptit că luna 

și-a rupt azi-noapte colierele,

a răspândit pietrele prețioase peste maci 

și i-a încoronat prinți ai câmpiilor.

Dacă vei încerca să îi rupi, mi-a mai zis,
macii își vor scutura petalele

ca să îi dea lunii înapoi coroana.

Imagine internet

DOAMNE, CE AI PUS ÎN CRINI?

DOAMNE, CE AI PUS ÎN CRINI?

Doamne, ce ai pus în crini

de sunt mândri și senini,

de au semn misterios

și mă-mbată de miros?

Doamne, ce ai pus în crini

că au lujeri fără spini,

ce se rup, dar nu se îndoaie

nici cu vânt și nici cu ploaie?

Doamne, ce ai pus în crini

de aruncă-n jur lumini, 

de cresc nobili și cuminți

și-s purtați în mâini de sfinți

și de Maica lui Iisus,

Doamne, doar Iubire-ai pus?

Imagine internet

MURG ȘI AMURG

MURG ȘI AMURG

- Dii, căluțule, dii, dii...
peste dealuri și câmpii,
du-mă înapoi ca vântul,
calcă sub copite timpul!

Zboară, murgul meu iubit,
din amurg în răsărit
pe aripa poeziei,
în vremea copilăriei

Că ți-oi da iarbă cu floare,
apă rece din izvoare
că ți-oi pune mândră șa
și jăratec îți voi da.

Că mi-e dor să joc frumos:
Baba-Oarba, Lapte-Gros,
să dau iama prin livezi
să mă-nfrupt din poame verzi.

Zboară murg dinspre amurg,
la prieteni să ajung
să-nălțăm cu bucurie
avioane de hârtie.

- Dii, căluț, nu te opri,
căci, de zorii s-or ivi,
visul se va destrăma
și rămân în vremea mea!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autoarei.
Poezie publicată în cartea Avea bunica..., 2018.

Pictura TIBERIU MURSA

MAI

MAI

Luna cireșelor roșii

ne aduce:

zâmbete pe buze,

liliac pe bluze,

și soare pe pânze…

Și Mai mai aduce:

Rouă pe pășune,

parfum pe căpșune,

cântece pe strune…

Deșteptarea vieții,

virtutea blândeții,

vinul tinereții…

Vreme însorită,

iarbă înflorită…

rimă potrivită…

Vise parfumate,

note colorate,

sensibilitate…

Verde în privire,

muguri de iubire

dor de nemurire…

Reproducerea - numai cu acordul autoarei.



IMAGINE INTERNET

CU TOT CE AM TE IUBESC, MAMĂ!

CU TOT CE AM TE IUBESC, MAMĂ!

Cu tot ce am te iubesc, mamă!

Cu picioarele alerg către tine,

Cu brațele te îmbrățișez și putere îți dau,

Cu degetele îți presar stele în păr,

Cu zâmbete îți desenez chipul,

Cu ochii te transform într-o zână,

Cu gura te sărut și numele cu dor ți-l rostesc,

Cu nările îți recunosc parfumul,

Cu urechile îți ascult glasul,

Cu inima îți simt bucuria și tristețea,

Cu gândurile îți luminez viața...

Cu tot ce am te iubesc, mamă,

Iar dragostea mea pentru tine

Crește odată cu mine!

Reproducerea numai cu acordul autoarei!

ZĂPEZI COLORATE

ZĂPEZI COLORATE

            de Aurelia Panait

Să nu te miri!

Am aflat de la știri

Că oamenii nu mai preferă zăpezile albe…

Se poartă zăpezile roz, zăpezile albastre,

Zăpezile portocalii,

Violet, cafenii,

Zăpezile calde,…

Zăpezile viselor noastre.

Dacă, din întâmplare,

Vei găsi un petic alb la culoare

Poți face și tu o încercare!

Închide ochii, gândește-te la o culoare la modă,

Și fă o probă:

Deschide cutia cu acuarele

Și vopsește un petic de stele

Cu drag și răbdare!

Dacă peticul ți se pare prea mare

Și te-ai plictisit

De-atâta vopsit

Atunci chemă în ajutor un pitic

Din povestea Roz ca Zăpada

Care, chiar de e mic,

O să termine repede treaba!

Uite, chiar acum când vorbim amândoi

Eu am decis să deschid sezonul zăpezilor noi.

Plec afară, mă grăbesc să vopsesc

Zăpada cea dalbă, dar nu îndrăznesc!…

E mult prea curată,

E mult doar a mea…

Voi fi demodată

Rămâne așa!

Reproducerea doar cu acordul autoarei.

                                                    Fotografie: Georgeta Cincan

PRINTRE STELE ȘI ZĂPADĂ

PRINTRE STELE ȘI ZĂPADĂ

Un copil m-a întrebat:

-Iarna-i fată sau băiat?

Dacă-i fată, cum arată?

E o zână din povești

Care pune la ferești

Flori și aripi îngerești

Cu-o baghetă fermecată?

Ea, sub pânza cerului,

Face față gerului?

Dacă este un băiat

Tot în alb e îmbrăcat?

E un prinț fermecător

De zăpezi aducător

Și cu gerul nemilos

Luptă tare curajos?

-Nu-i nici fată, nici băiat...

E un anotimp curat

În lumină îmbrăcat.

Printre stele și zăpadă

Iarna e o perioadă!

Mai ușoară sau mai grea,
Să ne bucurăm de ea!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autoarei.

EU

EU

 Acrostih

Albastru e culoarea cu care îmi place să zugrăvesc

Universul copilăriei, iubirii și al satului românesc.

Roșu e culoarea cu care pictez dorul din inimile celor ce simt românește.

Emoția o picur cu lacrimile viei, ca să dau slavă

Limbii celei dulci a poporului meu.

Inima, ca să atingă alte inimi, se plimbă pe ulița cuvintelor ca să găsească suprema metaforă, iar

Albastru și roșu găsesc ajutoare în multe alte culori și nuanțe.

Prispa casei e locul în care se naște poezia.

Aici torc cu un fus fermecat amintirile născute în cuib de lumină. 

Noaptea, stele pe care nu le pot vedea, îmi limpezesc visele și, atunci,

Aripile se ridică în tăcere, încă și încă o dată, până la cer.

Iarba coaptă la soare strănută și

Timpul se scurge sub forma unui joc de cărți și răbdare…

PRIETENIA

PRIETENIA

Prietenia-i un cuvânt

De mare preț, iubit și sfânt,

Și-atunci când e cu drag rostit 

Ești împlinit și fericit. 

Deci, să rostim cu bucurie:

-Să ne trăiești, Prietenie!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea doar cu acordul autorului.

ÎNZĂRZĂRIRE

ÎNZĂRZĂRIRE

-Zarzăre, zarzăre,
Gingașă atingere,

Spune-mi, dragă, rogu-te,

Cum crești dintr-un sâmbure

Și cum, oare, înflorești

Și când tânăr nu mai ești?

Zarzăre, gătitule,

Bine parfumatule,

Cum treci peste vremuri grele

Cu ninsori prin rămurele,

Sau cu ploaie și cu vânt,

Cu frumos deznodământ?

Zărzărică, zarzăre,

Zarzăre, prietene,

Cum din acru dulce faci

Și-n poveste te prefaci?

O poveste-nzărzărită

Așteptată și iubită?

Și te mai întreb ceva:

Vrei să-mi dai din seva ta?

Toate drepturile rezervate. Reproducerea doar cu acordul autorului.

Imagini internet

ECHILIBRU

ECHILIBRU

Am uitat să merg pe sârmă,

Nici pe sfoară nu mai știu…

Plec și nu privesc în urmă,

Fug cât nu e prea tărziu.

Dar învăț să calc pe ape,

Chiar și pe cărbuni încinși,

Să-mi țin visele aproape,

Ochii către cer aprinși.

Și-nvăț cu răbdare zborul,

Să ies din adâncul meu,

Să-nalț gândul, să-nalț dorul,

Să mă-mpac cu Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

                                                       Pictura de TIBERIU MURSA

MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciun

     

Un străbunic ne bate, în fiecare an,

Cu un toiag în mână, la ușă sau la geam.

E Moș Crăciun. Sărmanul, de-i frig ori e zăpadă,

Cu-o sanie ușoară el vine să ne vadă.

Și are traista plină cu daruri fel de fel,

Pe care le împarte așa cum știe el:

Mai multe daruri lasă copiilor cuminți,

Ce-nvață foarte bine și-ascultă de părinți.

Copiilor ce-s leneși și nu învață carte,

Din traista lui bogată, nimic nu le împarte!...

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

  Imagine internet

POEZIA

POEZIA

Poezie iubire,

Poezie durere,

Poezie trăire,

Poezie putere…

Freamăt de gânduri

În strofe și rânduri.

Viață și moarte

Visuri înalte,

Miere pe buze,

Umbră sub frunze,

Iarbă cu rouă,

Lumină nouă.

Cântec și rană,

Lacrimi sub geană,

Dor, mântuire,

Tămăduire.

Regină, slugă,

Aripi și rugă.

Semn de furtună,

De vreme bună.

Doină, baladă,

Ieremiadă.

Poem, pastel

Catren, rondel…

Psalm, rapsodie,

Imn, elegie,

Odă, satiră,

Glosă, idilă…

Colind, sonnet

Gazel, cuplet,

Pantum,distih,
Sau acrostih…

Dar, proorocire,

Har, tresărire,

Hrană, scânteie,

Urmă, idee…

Poezie iubire,

Poezie durere,

Poezie trăire,

Poezie putere…

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

ÎNVĂȚĂTOAREA

ÎNVĂȚĂTOAREA

Nu mă-ntreba, azi, la pensionare,

Ce serii-am învățat și câți copii,

C-o să răspund cu altă întrebare:

De ce să numeri florile-n câmpii?

De ce să număr ochișorii care

M-au tot privit cu drag și cu candoare?

Mai vreau să las o undă de mister.

De ce să numeri stelele pe cer?

De ce să socotesc mâinile-n care

Am pus stiloul pentru prima dată,

Să scrie cu cerneală fermecată

Un punct, o literă, o redactare?

De ce să număr mințile în care

Am semănat semințe de citit,

De joc, de numărat, de socotit,

De alte lucruri mult folositoare?

De ce să număr inimile unde

Și-atunci și astăzi încă se ascunde

Iubirea pentru țară, pentru neam...

De ce să numeri mugurii pe ram?

De ce să numeri aripile-acele

Ce s-au urcat în zbor până la soare,

Ca să adune raze lucitoare,

Să-și coloreze visele cu ele?

De ce să numeri sufletele-n care

Am presărat așa, ca o balanță,

Iubire, biruință și speranță

Și-o picătură din Lumina mare?

De mă întrebi azi, la pensionare,

Ce serii-am învățat și câți copii,

O să-ți răspund, dacă insiști să știi,

Că multora le-am fost ÎNVĂȚĂTOARE!

                                      d. nei învățătoare Maria Avram


 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului   

CERUL GÂNDURILOR MELE

CERUL GÂNDURILOR MELE

Cerul albastru este acoperișul gândurilor mele,

Pe care o mână nevăzută anină în noapte stele.

Norii cei albi sunt gândurile cele frumoase,
Unde porumbeii și lebedele își clădesc case

și își învață puii să bea a libertății cerneală,
oriunde se află: acasă, la școală...

Norii cei negri sunt gândurile cele urâte,

găurile stelare, pe cer nevăzute,

corbi fără cuiburi, de la zboruri opriți,
înfometați, nebuni, răzvrătiți...

Un vechi balansoar este pragul 
de unde gândurile bune și rele zboară de-a largul.

Aici mă simt eu cel mai bine
și îmi invit prietenii să privească cerul albastru cu mine.

Poezie publicată in cartea: Avea bunica, 2018

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului 

Imagine internet

MUNTELE NU SE REPETĂ

MUNTELE  NU SE REPETĂ!

                  

Piatră.

Piatră-piatră.

Piatră înaltă.

Piatră înaltă, înaltă, înaltă.

Piatră umplută cu piatră.

Piatră.

Piatră crestată,

piatră striată,

goluri de piatră-

peşteri cu gura căscată.

Piatră rotundă sau ascuţită,

cu muşchi şi cu cetini împodobită.

piatră în iarbă şi flori îmbrăcată,

piatră măruntă şi piatră lată,

piatră lucioasă, piatră pe piatră,

infinit repetată!

Piatră.

Piatră sub apă.

Piatră-n cascade brodată.

Piatră spălată de apă curată,

apă curată cu sete gustată,

apă de peşti colindată.

Apă-n tumulturi rostogolită,

apă în lacuri îngrămădită,

apă domoală sau săltăreaţă,

apă, zăpadă şi gheaţă.

Munte.

Uriaş de piatră.

Uriaşă cetate.

Cetate cu păduri neumblate,

cu poteci lângă văi dantelate.

Cetate cu taine nedezlegate,

taine cu viaţă şi moarte.

 

Munte.

Poveşti fermecate.

Poveşti fermecate cu urşi şi cu capre,

cu  lupi fioroşi  şi cu gura flămândă

păzitori de comori, permanent stând la pândă.

Cu vulturi de piatră scăldaţi în mister,

ce nu mor vreodată şi-aduc foc din cer.

Munte

Visare.

Visare în poieni legendare

scăldate în dor de culoare,

unde uriaşii şi zânele ies la plimbare.

Unde vrăjitoare şi vraci viersuiesc din cimpoi,

răpesc luna din ceruri şi o pun înapoi!

Munte, stare de bine,

bucurie, lepădare de sine.

Lumină, vibraţie dreaptă,

vibraţie dreaptă, spre ceruri treaptă,

treaptă spre iubirea înaltă.

Urcuş spre Cuvântul adânc

ce răzbate prin nouri şi arcuşuri de vânt.

Munte,

Lumină,

Iubire,

Cuvânt!

Urcă pe munte

în iarnă, în vară,

în toamnă şi în primăvară!

Umple-ţi plămânii cu aer curat,

aer bogat, cu răşini parfumat,

umple-ţi privirea cu peisaje de vis,

umple-ţi auzul cu un cântec nescris,

simte cu sufletul tot ce-am descris!

Urcă pe munte!

Cunoaşte!

Respectă!

Muntele nu se repetă!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  

Poezie premiata cu premiul I la  concursul  Reading Mountains, 2017, organizat de către AECO România sub egida Convenției Alpine”

http://educatie-outdoor.ro/2017/12/11/muntele-nu-se-repeta/