CERUL GÂNDURILOR MELE

CERUL GÂNDURILOR MELE

Cerul albastru este acoperișul gândurilor mele,

Pe care o mână nevăzută anină în noapte stele.

Norii cei albi sunt gândurile cele frumoase,
Unde porumbeii și lebedele își clădesc case

și își învață puii să bea a libertății cerneală,
oriunde se află: acasă, la școală...

Norii cei negri sunt gândurile cele urâte,

găurile stelare, pe cer nevăzute,

corbi fără cuiburi, de la zboruri opriți,
înfometați, nebuni, răzvrătiți...

Un vechi balansoar este pragul 
de unde gândurile bune și rele zboară de-a largul.

Aici mă simt eu cel mai bine
și îmi invit prietenii să privească cerul albastru cu mine.

Poezie publicată in cartea: Avea bunica, 2018

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului 

Imagine internet