EU

EU

 Acrostih

Albastru e culoarea cu care îmi place să zugrăvesc

Universul copilăriei, iubirii și al satului românesc.

Roșu e culoarea cu care pictez dorul din inimile celor ce simt românește.

Emoția o picur cu lacrimile viei, ca să dau slavă

Limbii celei dulci a poporului meu.

Inima, ca să atingă alte inimi, se plimbă pe ulița cuvintelor ca să găsească suprema metaforă, iar

Albastru și roșu găsesc ajutoare în multe alte culori și nuanțe.

Prispa casei e locul în care se naște poezia.

Aici torc cu un fus fermecat amintirile născute în cuib de lumină. 

Noaptea, stele pe care nu le pot vedea, îmi limpezesc visele și, atunci,

Aripile se ridică în tăcere, încă și încă o dată, până la cer.

Iarba coaptă la soare strănută și

Timpul se scurge sub forma unui joc de cărți și răbdare…