ÎNVĂȚĂTOAREA
Nu mă-ntreba, azi, la pensionare,
Ce serii-am învățat și câți copii,
C-o să răspund cu altă întrebare:
De ce să numeri florile-n câmpii?
De ce să număr ochișorii care
M-au tot privit cu drag și cu candoare?
Mai vreau să las o undă de mister.
De ce să numeri stelele pe cer?
De ce să socotesc mâinile-n care
Am pus stiloul pentru prima dată,
Să scrie cu cerneală fermecată
Un punct, o literă, o redactare?
De ce să număr mințile în care
Am semănat semințe de citit,
De joc, de numărat, de socotit,
De alte lucruri mult folositoare?
De ce să număr inimile unde
Și-atunci și astăzi încă se ascunde
Iubirea pentru țară, pentru neam...
De ce să numeri mugurii pe ram?
De ce să numeri aripile-acele
Ce s-au urcat în zbor până la soare,
Ca să adune raze lucitoare,
Să-și coloreze visele cu ele?
De ce să numeri sufletele-n care
Am presărat așa, ca o balanță,
Iubire, biruință și speranță
Și-o picătură din Lumina mare?
De mă întrebi azi, la pensionare,
Ce serii-am învățat și câți copii,
O să-ți răspund, dacă insiști să știi,
Că multora le-am fost ÎNVĂȚĂTOARE!
d. nei învățătoare Maria Avram
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului
