Powered By Blogger

luni, 3 decembrie 2018

MOȘ CRĂCIUN


Moș Crăciun
     
Un străbunic ne bate, în fiecare an,
Cu un toiag în mână, la ușă sau la geam.
E Moș Crăciun. Sărmanul, de-i frig ori e zăpadă,
Cu-o sanie ușoară el vine să ne vadă.
Și are traista plină cu daruri fel de fel,
Pe care le împarte așa cum știe el:
Mai multe daruri lasă copiilor cuminți,
Ce-nvață foarte bine și-ascultă de părinți.
Copiilor ce-s leneși și nu învață carte,
Din traista lui bogată, nimic nu le împarte!...

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

Imagine similară  Imagine internet

marți, 2 octombrie 2018

POEZIA


POEZIA

Poezie iubire,
Poezie durere,
Poezie trăire,
Poezie putere…

Freamăt de gânduri
În strofe și rânduri.
Viață și moarte
Visuri înalte,

Miere pe buze,
Umbră sub frunze,
Iarbă cu rouă,
Lumină nouă.

Cântec și rană,
Lacrimi sub geană,
Dor, mântuire,
Tămăduire.

Regină, slugă,
Aripi și rugă.
Semn de furtună,
De vreme bună.

Doină, baladă,
Ieremiadă.
Poem, pastel
Catren, rondel…

Psalm, rapsodie,
Imn, elegie,
Odă, satiră,
Glosă, idilă…

Colind, sonnet
Gazel, cuplet,
Pantum,distih,
Sau acrostih

Dar, proorocire,
Har, tresărire,
Hrană, scânteie,
Urmă, idee…


Poezie iubire,
Poezie durere,
Poezie trăire,
Poezie putere…









Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

marți, 14 august 2018

IOANE, VICTORE, CĂLINE...


IOANE, VICTORE, CĂLINE...

-Ioane, Victore, Căline,
Sunt eu, profesoara voastră.
Vreau curată țara noastră,
Nu mai dați cu gaz în mine!

-Dane, Tudore, Cosmine,
Vă cunosc de mititei,
Sunt copii pe lângă mine,
Nu mai dați cu gaz în ei!

-Nu mai dați în noi, copii,
Sunt bătrâni, nu pot fugi!
Sunt oameni în cărucioare
Luptă cu mâinile goale!

-Codruț, Marius, Dorine,
Sunt prieteni în mulțime,
Sunt vecini, colegi, iubiți...
Spuneți, mă, de ce-i loviți?

-George, Dragoșe, Măline,
Sunt un medic în impas.
Sunt răniți pe lângă mine,
Și-aș dori să îi fac bine,
Spuneți, mă, cu ce ați tras?



ROMÂNIE, AM VENIT!


ALĂTURI DE DIASPORA

ROMÂNIE, AM VENIT!

Românie, am venit!
Mi-a fost dor de dumneata
și de tot ce-am părăsit:
casă, limbă, mama mea...

Am venit ca să le spun
că nu-i bine prin străini,
că mi-e dor de-al meu cătun.
de prieteni, de vecini...

Românie, am venit
ca să strig durerea mea:
de copiii m-am despărțit,
cresc în grija altora.

Românie, am venit
și pașnic am protestat,
însă, maică, m-au gazat
si cu apă m-au stropit!

Românie, am venit
ca să strig că nu e bine
ca poporul să-l dezbine,
dar cu bâte m-au lovit!

Românie, am venit
multi, din alte țări străine.
Nu e bine ce-am găsit!
Ce-au făcut, maică, din tine?

joi, 14 iunie 2018

ÎNVĂȚĂTOAREA


ÎNVĂȚĂTOAREA

Nu mă-ntreba, azi, la pensionare,
Ce serii-am învățat și câți copii,
C-o să răspund cu altă întrebare:
De ce să numeri florile-n câmpii?

De ce să număr ochișorii care
M-au tot privit cu drag și cu candoare?
Mai vreau să las o undă de mister.
De ce să numeri stelele pe cer?

De ce să socotesc mâinile-n care
Am pus stiloul pentru prima dată,
Să scrie cu cerneală fermecată
Un punct, o literă, o redactare?

De ce să număr mințile în care
Am semănat semințe de citit,
De joc, de numărat, de socotit,
De alte lucruri mult folositoare?

De ce să număr inimile unde
Și-atunci și astăzi încă se ascunde
Iubirea pentru țară, pentru neam...
De ce să numeri mugurii pe ram?

De ce să numeri aripile-acele
Ce s-au urcat în zbor până la soare,
Ca să adune raze lucitoare,
Să-și coloreze visele cu ele?

De ce să numeri sufletele-n care
Am presărat așa, ca o balanță,
Iubire, biruință și speranță
Și-o picătură din Lumina mare?

De mă întrebi azi, la pensionare,
Ce serii-am învățat și câți copii,
O să-ți răspund, dacă insiști să știi,
Că multora le-am fost ÎNVĂȚĂTOARE!



                                      d. nei învățătoare Maria Avram


 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului   


miercuri, 13 iunie 2018

HAI, ROMÂNI, VENIȚI ACASĂ!


HAI, ROMÂNI, VENIȚI ACASĂ!

                       Aurelia Panait

Hai, români, veniți acasă
De oriunde v-ați afla,
România-i țara voastră,
Nu e alta ca și ea!

Nu lăsați pe mâini străine
Ce-am primit de la străbuni,
Apărați cum se cuvine
Demnitatea de români!

Hai, români, veniți acasă,
N-avem medici în spitale,
Nu-s profesori buni la clasă,
Căci la cârmă-s pușlamale!

N-avem străzi, trenuri pe șine,
Codrul- frate a căzut,
Și pământul l-au vândut
Și-a ajuns pe mâini străine!

Țara noastră se scufundă,
E nevoie de eroi!
România e profundă,
Iar salvarea e și-n voi!

Hai, români, veniți acasă!
Vom găsi un căpitan,
Cu iubire credincioasă,
Să ne scoată la liman!

S-așezăm la loc valoarea
Și elitele, că-s multe!
Hoții, șmecherii, stricarea,
N-au ce căuta în frunte!

Singuri nu avem putere.
E poporu-mbătrânit,
Căci, de scârbă și durere,
Mulți, din tineri, au fugit!

Cu copiii lângă noi,
Să refacem România,
Să o scoatem din noroi,
Să îi dăruim mândria!

Hai, români, veniți acasă!
Este an de Centenar.
România-i viguroasă,
Poate să se-nalțe iar!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  

Imagini pentru Imagini tricolor

                              imagine internet

miercuri, 7 februarie 2018

CERUL GÂNDURILOR MELE

CERUL GÂNDURILOR MELE

Cerul albastru este acoperișul gândurilor mele,
Pe care o mână nevăzută anină în noapte stele.

Norii cei albi sunt gândurile cele frumoase,
Unde porumbeii și lebedele își clădesc case
și își învață puii să bea a libertății cerneală,
oriunde se află: acasă, la școală...

Norii cei negri sunt gândurile cele urâte,
găurile stelare, pe cer nevăzute,
corbi fără cuiburi, de la zboruri opriți,
înfometați, nebuni, răzvrătiți...

Un vechi balansoar este pragul 
de unde gândurile bune și rele zboară de-a largul.
Aici mă simt eu cel mai bine
și îmi invit prietenii să privească cerul albastru cu mine.

Poezie publicată in cartea: Avea bunica, 2018

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului 

Imagini pentru imagini sistem binar

Imagine internet