Powered By Blogger

marți, 17 noiembrie 2015

LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN

LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN


Povestitor:
În Betleem trăia un bătrân,
Era păstor şi se numea Crăciun.
Şi acest păstor avea,
Moş Crăciun avea,
Stâne de oi multe,
Mândre şi cornute.

În acest loc a poposit Maria
Când i-a sosit sorocul să-l nască pe Mesia.
Din casă-n casă ea a colindat,
Dar loc de găzduire n-a aflat.
La casa lui Crăciun când a ajuns,
Bătrânei Iova ea aşa i-a spus:

Fecioara Maria:
-Rătăcesc în jos şi-n sus
Să-l nasc pe Domnul Iisus.
Lasă-mă în casa ta,
Să îl nasc pe Mesia.
Astăzi Domnul sfânt se naşte,
Bucurie vei cunoaşte.

Povestitor:
Dar baba Iova n-o primi.
Din casa ei ea o goni
Spunând că moş Crăciun e rău,
Nu vrea străini în jurul său.
Dar n-a lăsat-o inima
S-o lase pe Maria-aşa.
Pe Iosif l-a-ndrumat apoi
S-o ducă-n staulul de oi.

Iosif:
-Îţi mulţumim de găzduire.
E bun şi staulul de oi.
Şi măine, pentru-a ta iubire,
Te-om răsplăti cumva şi noi!

Povestitor:
Seara târziu Crăciun sosi
Şi babei lui îi porunci:

Moş Crăciun:
-Aprinde focul în ogradă
Şi pregăteşte apă caldă.
Mă spăl din cap până-n picioare
Şi-apoi vreau să-mi aduci mâncare!
Mă simt atât de obosit!...
De ce mai stai, hai, n-ai venit?



Iova:
-Of! Vai de mine, vai de mine,
Cu un bărbat aşa ca tine!
Ca unei slugi îmi porunceşti,
Tare ursuz şi rău mai eşti!

Dar ce se vede-n depărtare?
E o lumină orbitoare
Deasupra micului meu staul.
Parcă s-ar fi-mbrăcat în aur!
O fi luat foc? Vai, ce prăpăd,
Mă duc îndată ca să văd!

Povestitor:
În timp ce Iova alerga,
În casă moş Crăciun dormea.
Habar n-avea că al său staul
Era ca un palat de aur,
Şi că în ieslea oilor
Stă Regele Luminilor!

Când a văzut că-n ieslea sa
Veni pe lume Mesia,
Bătrâna s-a-nchinat adânc,                                                             
Cu fruntea până la pământ,
Fecioarei şi pruncului sfânt.

Iova:
-Scutec n-am, îmi pare rău,
Îl înfăş în şorţul meu,
Apoi voi lua din casă
Pentru prunc o haină groasă.

Povestitor:
Iova aleargă către casă
Imagini pentru imagini ieslea de craciunSă aducă haină groasă
Şi cu gândul ca să spună
Moşului marea minune.

Iova:
-Vai, ce bucurie,
Vai,ce veselie,
E la noi, Crăciune!
C-a venit pe lume
Prunc prealuminat,
Fiu de împărat,                                                                           
Domnul cel de sus,
După cum s-a spus,
Cristos cel slăvit,
Cum s-a proorocit!

Povestitor:
Trezit din somn şi supărat
Că baba lui l-a cam uitat,
Că-n loc să-i ducă de măncare,
Îl minte cu neruşinare,
El o nuia a apucat
Şi unde-a nimerit a dat.
Tot corpul i l-a-nsângerat,
S-o-nveţe minte pe nevastă...
Mai poate Om să se numească?
Atuncea albul său cojoc
S-a înroşit aşa pe loc!

Cu mâinile însângerate,
Porneşte Iova să-i arate
Mariei ce s-a întâmplat
Şi-apoi fierbinte s-a rugat:

Iova:
-Marie, tu, Fecioară Sfântă,
Ce ai de-acum putere multă,
Ajută-ţi roaba, roaba ta,
La greu acuma n-o lăsa.
Mă vindecă, te rog cu foc,
Şi răni să nu mai am deloc!

Fecioara Maria:
-Atinge, moaşa mea cea dragă,
Pe fiul meu prealuminat.
Ei, vezi, minunea s-a-ntâmplat,
Priveşte, acuma eşti întreagă!

Iova:
-Îţi mulţumesc, Sfântă Fecioară,
Acuma pot să mă duc iară
Să îi arăt moşului meu,
Minunea de la Dumnezeu.

Ei, moşule, credeai că mint
Că s-a născut pruncul prea sfânt
În ieslea noastră cea săracă?
Uite, minuni poate să facă!

Moş Crăciun:
-Minune, de trei ori minune!
E asta cu putinţă oare?
În palme ai raze de soare
Şi nu se văd nici răni, nici urme!

Povestitor:
Bătrânu-atunci, înspăimântat,
Spre ieslea sfântă a plecat
Şi lui Iisus i s-a-nchinat.

Moş Crăciun
-Îmi pare rău de ce-am făcut!
Eu sunt păgân şi n-am crezut.
Dar acum văd că-n ieslea mea,
Veni pe lume Mesia.
Îmi plâng amarnic fapta rea.
De astăzi mă voi îndrepta.
Eu nu mai vreau să fiu păgân,
Voi deveni primul creştin!
Voi fi un om mai drept, mai bun,
Voi fi iubitul Moş Crăciun.
Eu lumii-ntregi o să vestesc
Pe pruncul cel dumnezeesc.

Ţie, Maică Sfântă, îţi cer
Să mă laşi prin lumea mare
Să colind prin frig şi ger
Cu-n sac mare în spinare
Cu daruri la fiecare.
Poate-aşa mă vei ierta
Îndurare îmi vei da,
Şi-mi faci loc, în ceruri sus,
Lângă pruncul tău Iisus.

Fecioara Maria:
-Du-te, du-te Moş Crăciune,
Du-te şi să duci în lume
Vestea mare că Iisus
A venit din cer, de sus,
A venit în lume jos
Pentru omul păcătos!

Povestitor:
An de an, de-atunci pribeag,
Moş Crăciun  ne dă la toţi
Din sacul cu bunătăţi,
Când ne treace-al casei prag.
Şi vesteşte bucuros:
Astăzi s-a născut Cristos!”

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.


                                                                 Imagini internet









3 comentarii:

  1. Foarte frumoasa legenda! Va multumim pentru ceea ce postati pe blog! Sunteti o sursa nemaipomenita de inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru apreciere. Cuvintele dvs. imi dovedesc ca postarile mele sunt de folos cititorilor.

      Ștergere