LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN

LEGENDA LUI MOȘ CRĂCIUN

Povestitor:

În Betleem trăia un bătrân,

Era păstor şi se numea Crăciun.

Şi acest păstor avea,

Moş Crăciun avea,

Stâne de oi multe,

Mândre şi cornute.

În acest loc a poposit Maria

Când i-a sosit sorocul să-l nască pe Mesia.

Din casă-n casă ea a colindat,

Dar loc de găzduire n-a aflat.

La casa lui Crăciun când a ajuns,

Bătrânei Iova ea aşa i-a spus:

Fecioara Maria:

-Rătăcesc în jos şi-n sus

Să-l nasc pe Domnul Iisus.

Lasă-mă în casa ta,

Să îl nasc pe Mesia.

Astăzi Domnul sfânt se naşte,

Bucurie vei cunoaşte.

Povestitor:

Dar baba Iova n-o primi.

Din casa ei ea o goni

Spunând că moş Crăciun e rău,

Nu vrea străini în jurul său.

Dar n-a lăsat-o inima

S-o lase pe Maria-aşa.

Pe Iosif l-a-ndrumat apoi

S-o ducă-n staulul de oi.

Iosif:

-Îţi mulţumim de găzduire.

E bun şi staulul de oi.

Şi măine, pentru-a ta iubire,

Te-om răsplăti cumva şi noi!

Povestitor:

Seara târziu Crăciun sosi

Şi babei lui îi porunci:

Moş Crăciun:

-Aprinde focul în ogradă

Şi pregăteşte apă caldă.

Mă spăl din cap până-n picioare

Şi-apoi vreau să-mi aduci mâncare!

Mă simt atât de obosit!...

De ce mai stai, hai, n-ai venit?

Iova:

-Of! Vai de mine, vai de mine,

Cu un bărbat aşa ca tine!

Ca unei slugi îmi porunceşti,

Tare ursuz şi rău mai eşti!

Dar ce se vede-n depărtare?

E o lumină orbitoare

Deasupra micului meu staul.

Parcă s-ar fi-mbrăcat în aur!

O fi luat foc? Vai, ce prăpăd,

Mă duc îndată ca să văd!

Povestitor:

În timp ce Iova alerga,

În casă moş Crăciun dormea.

Habar n-avea că al său staul

Era ca un palat de aur,

Şi că în ieslea oilor

Stă Regele Luminilor!

Când a văzut că-n ieslea sa

Veni pe lume Mesia,

Bătrâna s-a-nchinat adânc,                                                             

Cu fruntea până la pământ,

Fecioarei şi pruncului sfânt.

Iova:

-Scutec n-am, îmi pare rău,

Îl înfăş în şorţul meu,

Apoi voi lua din casă

Pentru prunc o haină groasă.

Povestitor:

Iova aleargă către casă

Să aducă haină groasă

Şi cu gândul ca să spună

Moşului marea minune.

Iova:

-Vai, ce bucurie,

Vai,ce veselie,

E la noi, Crăciune!

C-a venit pe lume

Prunc prealuminat,

Fiu de împărat,                                                                           

Domnul cel de sus,

După cum s-a spus,

Cristos cel slăvit,

Cum s-a proorocit!

Povestitor:

Trezit din somn şi supărat

Că baba lui l-a cam uitat,

Că-n loc să-i ducă de măncare,

Îl minte cu neruşinare,

El o nuia a apucat

Şi unde-a nimerit a dat.
Tot corpul i l-a-nsângerat,

S-o-nveţe minte pe nevastă...

Mai poate Om să se numească?

Atuncea albul său cojoc

S-a înroşit aşa pe loc!

Cu mâinile însângerate,

Porneşte Iova să-i arate

Mariei ce s-a întâmplat

Şi-apoi fierbinte s-a rugat:

Iova:

-Marie, tu, Fecioară Sfântă,

Ce ai de-acum putere multă,

Ajută-ţi roaba, roaba ta,

La greu acuma n-o lăsa.

Mă vindecă, te rog cu foc,

Şi răni să nu mai am deloc!

Fecioara Maria:

-Atinge, moaşa mea cea dragă,

Pe fiul meu prealuminat.

Ei, vezi, minunea s-a-ntâmplat,

Priveşte, acuma eşti întreagă!

Iova:

-Îţi mulţumesc, Sfântă Fecioară,

Acuma pot să mă duc iară

Să îi arăt moşului meu,

Minunea de la Dumnezeu.

Ei, moşule, credeai că mint

Că s-a născut pruncul prea sfânt

În ieslea noastră cea săracă?

Uite, minuni poate să facă!

Moş Crăciun:

-Minune, de trei ori minune!

E asta cu putinţă oare?

În palme ai raze de soare

Şi nu se văd nici răni, nici urme!

Povestitor:

Bătrânu-atunci, înspăimântat,

Spre ieslea sfântă a plecat

Şi lui Iisus i s-a-nchinat.

Moş Crăciun

-Îmi pare rău de ce-am făcut!

Eu sunt păgân şi n-am crezut.

Dar acum văd că-n ieslea mea,

Veni pe lume Mesia.

Îmi plâng amarnic fapta rea.

De astăzi mă voi îndrepta.

Eu nu mai vreau să fiu păgân,

Voi deveni primul creştin!

Voi fi un om mai drept, mai bun,

Voi fi iubitul Moş Crăciun.

Eu lumii-ntregi o să vestesc

Pe pruncul cel dumnezeesc.

Ţie, Maică Sfântă, îţi cer

Să mă laşi prin lumea mare

Să colind prin frig şi ger

Cu-n sac mare în spinare

Cu daruri la fiecare.

Poate-aşa mă vei ierta

Îndurare îmi vei da,

Şi-mi faci loc, în ceruri sus,

Lângă pruncul tău Iisus.

Fecioara Maria:

-Du-te, du-te Moş Crăciune,

Du-te şi să duci în lume

Vestea mare că Iisus

A venit din cer, de sus,

A venit în lume jos

Pentru omul păcătos!

Povestitor:

An de an, de-atunci pribeag,

Moş Crăciun  ne dă la toţi

Din sacul cu bunătăţi,

Când ne treace-al casei prag.

Şi vesteşte bucuros:

“Astăzi s-a născut Cristos!”

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                                                                 Imagini internet