CU CORTUL

CU CORTUL

Plecăm în vacanţă, evadăm în natură.

 Vom merge cu cortul, vrem aventură!

Dormim în poiana plină de flori,

Ne scăldăm privirea în zeci de culori.

Ca melcul, ne vom lua căsuţa în spate 
Şi, după o vreme, pornim mai departe.

Ne plimbăm în voie, până vine seara,
Liberi şi la pas vom străbate ţara!

N-avem doar cinci stele ca într-un hotel,

Avem milioane de stele pe cer!

Nu-s cinci margarete ca-ntr-o pensiune,

Mii de flori secrete întâlnim anume!

Cu cortul vom merge la munte, la mare
Ne-aşteaptă peisaje fermecătoare! 

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

Imagine internet

CULORILE COPILĂRIEI

CURCUBEUL COPILĂRIEI

Copile, nu urca pe scară
Ca să ajungi la curcubeu,
El singur pe pământ coboară
Şi ţi-l aduc în palmă eu!

Înmoaie-ţi mâinile-n vopsele
Şi joacă-te frumos cu ele!
Eu te privesc cu încântare
Cum dai culoare vieţii tale!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
     

CULORILE

Roșu este macul,

Alb este caimacul,

Neagră este cioara,

Albastră, cerneala.

Verde-i frunza bradului,

Galben, spicul grâului,

Le cunosc pe fiecare,

Nu încurc nicio culoare!

Poezie publicata în Mici distracţii, nr. 27/2004, Erc Press.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                                                                                                                  

MOARA

MOARA

Taca-taca, taca-taca,

Dimineață, prânz sau seară

Taca-taca, taca-taca,

Grâu, porumb, ovăz, secară,

Moara, fără de odihnă,

Umple sacii cu făină!
Mulţumim morarului,
Bună este făina lui!
Şi din ea brutarul face
Pâinea albă ce ne place.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                          Imagine internet

DOR DE MARE

DOR DE MARE

Am căutat toate poeziile nepublicate

Ca să le strâng cu grijă într-o carte.

Uite una aici, e-ncepută la mare,

Sfârşitul îl caut, nici titlu nu are.

Citesc ce am scris şi-o rimă mă doare.

(E şchioapă, călcasem pe-o scoică la mare.)

O stofă întreagă îmi este străină,

Şi-o tai cu condeiul din rădăcină.

Acum închid ochii. Mă văd iar la mare.

Îmi fuge nisipul de sub picioare!

Nu dibui fiorul pe care-l simţeam

Pe plaja fierbinte, atunci când scriam.

Când muza soseşte în braţe o stâng,

Şi-mi vine de-odată să râd şi să plâng.

Iar versul se-nalţă, ca val după val,

Se sparge în stofă, m-aduce la mal.

Dar titlul îmi scapă. Micuţ şi rotund

În marea albastră se duce la fund,

N-am vreme destulă să stau scufundată,

Ramâi, poezie, nepublicată!

O pun în sertar şi-acolo o las,

Dar ea parcă plânge, aud al său glas,

Îşi cere botezul şi dreptul la nume,

Eşti „dorul de mare” şi-aşa îţi voi spune!

Eu îmi cer iertare ţie, poezie,

Că te-nchid în carte pentru veşnicie.

Dar mai ai scăpare, ca-ntr-un fel de vrajă,

Cel ce te citeşte te eliberează!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

NORII

NORII

Sunt legați de cer cu-o sfoară

Și prin aer zboară, zboară…

Fără aer, niște pete,

Parcă-ar fi marionete!

Unul seamănă cu-n taur,

Altul parcă-i un balaur,

Se unesc și, dintr-o dată,

Seamănă cu-n om de vată!

Uite-i, de prin văi și munți

Se adună mulți, mulți, mulți.

Ascund soarele de noi

   

Și aduc  pe pământ ploi.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.








                                                                                                                                Imagine interne