Imagine internet
PRIVIGHETOAREA
Al păsărilor împărat
A vrut odată ca să ştie
Ce păsări din împărăţie
Cântă mai dulce, mai curat.
La curtea lui a invitat
Şi să îi cânte le-a rugat
Pe cele ce au glasuri bune
Şi farmecă întreaga lume.
Grangurul primul a venit.
Avea statura-atrăgătoare
Cu straiul său cel aurit,
Ce strălucea frumos în soare!
El plin de fală a cântat,
Iar împăratul, mulţumit,
Cu mare cinste l-a primit
Şi glasul i l-a lăudat.
Apoi şi mierla a intrat.
Şi mai plăcut ea a cântat!
Au mai cântat și un sticlete,
O ciocârlie şi-un brabete.
La urmă, iată, a venit
O pasăre cu trupul mic,
Privighetoarea cea sfioasă,
Cam tristă și nu prea frumoasă.
Când i-a văzut înfăţişarea,
Împăratul s-a mirat.
Dar, atunci când i-a cântat
A ales: Privighetoarea!
-Nici un glas nu-i mai duios
Sau mai dulce, mai plăcut!
Nici un cânt nu-i mai frumos,
Mult mi-e drag să o ascult!
Glasul ei fermecător
Tulbură întreaga lume.
Orice pasăre uşor
Trebuie să i se-ncline!
Morala:
Poţi să ai straie lucitoare,
Nu hainele îţi dau valoare!
Talentat e-acela doar
Care s-a născut cu har.
Poţi să fii cât de bogat,
Har nu e de cumpărat!
Foto- Roxana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu