PRIVIGHETOAREA

                                                                              Imagine internet

PRIVIGHETOAREA

Al păsărilor împărat

A vrut odată ca să ştie

Ce păsări din împărăţie

Cântă mai dulce, mai curat.

La curtea lui a invitat

Şi să îi cânte le-a rugat

Pe cele ce au glasuri bune

Şi farmecă întreaga lume.

Grangurul primul a venit.

Avea statura-atrăgătoare

Cu straiul său cel aurit,

Ce strălucea frumos în soare!

El plin de fală a cântat,                                                              

Iar împăratul, mulţumit,

Cu mare cinste l-a primit

Şi glasul i l-a lăudat.

Apoi şi mierla a intrat.

Şi mai plăcut ea a cântat!

Au mai cântat și un sticlete,

O ciocârlie şi-un brabete.

La urmă, iată, a venit

O pasăre cu trupul mic,

Privighetoarea cea sfioasă,

Cam tristă și nu prea frumoasă.

Când i-a văzut înfăţişarea,

Împăratul s-a mirat.

Dar, atunci când i-a cântat

A ales: Privighetoarea!

-Nici un glas nu-i mai duios

Sau mai dulce, mai plăcut!

Nici un cânt nu-i mai frumos,

Mult mi-e drag să o ascult!

  

Glasul ei fermecător

Tulbură întreaga lume.

Orice pasăre uşor

Trebuie să i se-ncline! 

Morala:

Poţi să ai straie lucitoare,

Nu hainele îţi dau valoare!

Talentat e-acela doar

Care s-a născut cu har.

Poţi să fii cât de bogat,

Har nu e de cumpărat!

                                                      

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Foto- Roxana