DOI ȘTRENGARI ȘI-UN COȘ CU MERE
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
Personaje:
Povestitorul
Teodora;
Irina-
o fetiță de 6 ani;
Vasilică-
un băiat de 7 ani;
Vulpea;
Lupul;
Iepurele;
Pisica;
Ursul;
Veverița;
Ariciul;
Rândunica;
Fluturele.
Acțiunea se petrece într-o poeniță, la marginea
unei păduri. Aici, Vasilică și Irina primesc rând pe rând oaspeți și le
testează istețimea.
Teodora:
-Doi ștrengari vă dovedesc
Cât de bine socotesc.
Au cules un coș cu mere
Și-o să-mpartă cu plăcere
Celor care, ca și mine,
Știu să socotească bine.
Vasilică:
-Eu mă numesc Vasilică
Și de nimeni nu mi-e frică!
Mie-mi place să citesc,
Dar mai mult să socotesc,
Și nu sunt doar vorbe-n vânt:
Cel mai bun din clasă sunt!
Irina: (are în mână un coș
plin cu mere)
-Eu mă numesc Irinel
Și-s mai bună decât el!
Coșul meu e plin cu mere
Și le ofer cu plăcere
Celor ce-mi vor dovedi
Că știu bine-a socoti.
(apare
vulpea)
Iată vine o vulpiță.
-Bună ziua, cumetriță!
Vulpea:
-Bună ziua, măi copii!
(privește
la coșul cu mere)
Dacă nu vă supărați,
V-aș ruga un măr să-mi dați,
Dar nu am cu ce plăti!
Irina:
-Cel mai frumos măr primești,
Dacă știi să socotești:
“Vine-o rață pe un lac
Și începe-a prinde pește.
Apoi una mai sosește,
Adunate câte fac?”
Vulpea:
-Nu prea știu să socotesc!
Stai puțin, să mă gândesc:
Cine a venit apoi,
Era rață sau rățoi?
Vasilică:
-N-are nicio importanță
Că era rățoi sau rață.
Cum vrei tu, totuna este,
Numai bine socotește!
Vulpea:
-Eu vreau să fie rățoi,
Unu și cu unu- doi.
Am răspuns cum este bine?
Irina: (îi ofera un măr)
-Ia mărul, ți se cuvine!
Vulpea:
-Mulțumesc, însă aș vrea
Să te mai întreb ceva:
Lacul ăsta unde e?
Căci vreau să prind rațele!
Irina:
-E o ghicitoare doar,
Lacul nu este real!...
Lacul nu este real!...
Îl zăresc pe lup că vine.
Mi-e cam frică!
Vasilică:
-Las pe mine!
-Bună ziua, lupule!
Lupul:
-Bună ziua, țâncule!
Vasilică:
-Nu sunt țânc, sunt Vasilică
Și de tine nu mi-e frică!
Lupul:
-Ești viteaz, într-adevăr.
(către
fetiță)
-Îmi dai și mie un măr?
Vasilică:
-Cel mai dulce măr primești,
Dacă știi să socotești:
“Pe câmpie sunt doi miei,
Albi, la gât cu clopoței.
Unul alb, născut în urmă,
Se adaugă în turmă.
Vreau acum să-mi spui și mie:
Câți mieluți sunt pe câmpie?”
Lupul:
Erau slabi sau voinicei?
Vasilică:
-Slabi sau grași, cum îi dorești!
Lupul:
-Vreau să fie voinicei!
Deci pe câmp erau doi miei,
Și-ncă unul după ei,
Socotiți cu toți sunt trei!
Irina: (îi dă mărul cu curaj)
-Bravo, lupule, e bine,
Iată mărul de la mine! FOTO-Dănuţ
Lupul:
-Mulțumesc frumos, copile!
Și acum s-o iau la goană,
Să prind mieii pe poiană!
Irina:
-Iată vine-un iepuraș.
Iepurașul:
-Bună ziua, copilași!
Eu sunt Rică- Iepurică.
(iepurașul
și copiii fac cunoștință)
Vasilică:
-Iară eu sunt Vasilică
Și de nimeni nu mi-e frică!
Iepurașul:
-Nu ți-e frică? Asta-i bine,
Ești mai curajos ca mine!
Irina:
-Eu Irina mă numesc
Și-mi place să socotesc!
Iepurașul:
-Vrei să-mi dai și mie-un măr
De la tine din paner?
Irina:
-Cel mai fraged măr primești
Dacă știi să socotești:
“Am trei morcovi în paner
Și unul în frigider.
Câți sunt toți? Dacă vei știi
Un măr galben vei primi”.
Iepurașul: (rar, gândindu-se)
-Trei morcovi în paner…..
Și unul în frigider…..
Patru sunt, de nu mă-nșel!
Irina:
-Este bine, este bine,
Mărul galben îți revine!
Iepurașul:
-Mulțumesc frumos, copile!
Înainte de-a pleca
Vreau să te întreb ceva,
Vreau să știu neapărat:
FOTO-Sebi
Irina:
-Nu știu, n-am verificat,
Chiar nu este important!
Iepurașul:
-Pentru mine însă e,
Vreau legume proaspete!
Chiar acum pornesc la drum
Morcovii să îi adun.
(Iepurașul pleacăp, apare o pisicuță)
Irina:
Iată vine-o pisicuță
Cu o roșie fundiță.
(Fetița scoate un măr din coș și i-l arată,
ademenitor)
-Miaunico, nu ai vrea
Acest măr din mâna mea?
Pisicuța:
-Mi-l dai gratis sau plătesc?
Irina:
-Ți-l dau dacă socotești!
“Patru șoricei pe câmp
Ronțăie grâu și porumb.
După-un timp mai vine unul.
Câți servesc acum dejunul?”
Pisicuța: (foarte mirată)
-Ia te uită, la amiază
Șoarecii pe câmp dansează!
Grijă niciunul nu are,
Pot să-i prind ușor în gheare!
(Vrea
să plece)
Irina:
-Pisicuțo, măru-l vrei?
Pisicuța: (răspunde grăbită)
-Pe câmp sunt cinci șoricei
Și plec iute după ei!
(Pisica ia mărul și fuge. Apare un urs)
Vasilică:
-Iată vine Martinică.
Irina (speriată)
-Mie de urs mi-este frică!
Ursul: (către fetiță)
-Dacă vrei să nu-ți fac rău,
Dă-mi un măr din coșul tău!
Irina: (prinde curaj)
-Vei lua mărul de la mine
Dacă vei răspunde bine:
“Am cules azi din pădure
Cinci coșulețe cu mure.
Mai culeg un coșuleț.
Spune, dacă ești isteț,
Câte coșuri am cu mure
Adunate din pădure?”
Ursul:
-Vezi că m-ați cam supărat,
Prea multe ați adunat!
Mie ce îmi mai rămâne?
Vasilică:
-Sunt destule, Moș Martine!
Ursul: (supărat)
-Vreți să le vindeți la piață
Sau le-ați luat pentru dulceață?
Irina:
-Nu vrem să te supăram,
Ne luăm coșul și plecăm!
Ursul:
-Mor, mor mor, nu vă grăbiți,
Stați un pic să mă gândesc
Și răspunsul să-l primiți:
Șase coșuri socotesc!
Nu-i așa că sunt isteț?
Irina:
-Așa este, ești isteț,
Ia un măr din coșuleț!
Vasilică:
-Iată Rița Veverița
Semne-mi face cu lăbuța.
-Veverițo, vrei un măr?
Avem multe în paner.
Veverița:
-Merele sunt foarte bune,
Însă eu prefer alune!
Vasilică:
-Deci nu vrei să-ți dau un măr…
Veverița:
-Aș dori într-adevăr!
Vasilică:
-O întrebare îți voi pune:
“Am în coș șase alune:
Dacă Irina aduce
Încă o alună dulce,
Câte-s toate? De vei stii
Un măr roșu vei primi!”
Veverița:
-Dacă vrei să-ți dau răspuns,
Spune, în ce coș le-ai pus?
Vasilică:
-Plec, căci îți arde de glume!
Veverița:
-Ai în coș șapte alune.
Sunt stricate sau sunt bune?
Irina:
-Nu sunt bune, nici stricate,
Ele sunt imaginate!
Ai răspuns cum este bine,
Iată mărul de la mine!
(Veverița ia mărul și pleacă.)
Irina:
-Iată vine-un ghem cu țepi.
Fii atent, să nu te-nțepi!
Vasilică:
-E ariciul, nu îl știi?
Ariciul:
-Bună ziua, măi copii!
Vreți să-mi dați și mie-un măr?
Irina:
-Două mere îți ofer
Dacă știi să socotești:
“Într-un cuib sunt șapte ouă.
Vor ieși deci șapte pui.
Vine cucul din pădure
Și depune oul lui.
Câte-s toate, poți să-mi spui?”
Ariciul:
-Socoteala știu s-o fac,
Cuibul cu ouă sau pui
E pe jos sau în copac?
Irina:
-Păi să zicem că-n copac!
Ariciul:
-Aș dori pe jos, în fân.
Pot mai bine să adun.
De-or fi pui sau de-or fi ouă,
Adunate îmi dau nouă.
Irina:
-Tot cu gândul la mâncare
Ai greșit la întrebare.
Merele nu le primești!
Vasilică:
-Ori nu știi să socotești,
Ori un pic cam lacom ești!
Ariciul:
-Îmi cer scuze! M-am grăbit
Și răspunsul l-am greșit.
Sunt opt mere în cuibar.
Irina:
-Primești merele în dar!
Ariciul ia merele si pleacă
Vasilică:
-Iată și o rândunică.
Parcă-ar vrea ceva să zică.
Rândunica:
-Bună ziua, Vasilică!
Vasilică:
-Bună ziua, rândunică!
Vrei și tu cumva un măr?
Rândunica:
-Aș dori, într-adevăr!
Vasilică:
-Un măr aromat primești,
Dacă știi să socotești!
“Pe o scoarță de copac
Sunt opt gâze lucitoare.
Mai iese una la soare.
Adunate, câte fac?”
Rândunica:
-Vai, săracul copăcel,
Câte gâze sunt pe el!
Ca săgeata plec în zbor,
Să îi vin într-ajutor!
Irina:
-Dacă vrei să-ți dau un măr,
Răspunde la întrebare:
Câte gâze sunt la soare?
Rândunica:
-Nouă gâze lucitoare!
Irina:
-Uite mărul!
Rândunica:
-Mulțumesc,!
Acum plec, căci mă grăbesc
Copăcelul să-l găsesc!
Copăcelul să-l găsesc!
Irina:
-Vine-un fluturaș hoinar,
Pe-aripioare dat cu var.
Vrei și tu cumva un măr?
Mai am patru în paner.
FOTO-Flavia
-Dacă vrei să-mi dai, primesc,
Știu și eu să socotesc!
Irina:
-Să îți spun o ghicitoare:
„În
poiană e o floare.
Roșie e la culoare.
Încă nouă-s galbene.
Socotește repede:
Câte flori cu toate sunt
Și se leagănă în vânt?”
Fluturașul:
-Ce poiană minunată!
Am să zbor acolo-ndată.
Florile m-așteaptă toate
Proaspete, înmiresmate...
Vasilică:
-Poți să zbori dacă dorești,
Însă mărul nu-l primești!
Fluturașul:
-Știu răspunsul la-întrebare!
Nouă flori plus încă-o floare-
Zece flori mă strigă-n cor.
Îmi iau mărul și-o să zbor!
Fluturașul pleacă, luminile se sting
treptat.
Vasilică (către sora sa):
-Seara-ncet încet se lasă,
Haide să plecăm acasă!
Cei doi copii pleacă fericiți, mușcând
fiecare dintr-un măr.
Teodora:
-Mulțumiți c-au dăruit
Tuturor mărul dorit,
Spre casă când au plecat
Un măr dulce au mâncat.
Eu acum la toți vă cer,
Nu e greu de socotit:
Câte mere-au dăruit,
Câte au fost în paner?
Dacă știți să socotiți,
Tot un măr o să primiți!
Scenetă publicată în cartea Sarbătoarea Cifrelor, editura Petrion- Bucureşti, 2001
Foto-Teodora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu