Toate drepturile rezervate. Reproducerea poeziilor numai cu acordul autorului.
CIREȘUL
CIREȘUL
E ca un împărat gătit!
Deși-i frumos, e supărat.
-Ce ai? Ce ai? L-a întrebat
O pitulice cenușie.
-Omizi, pe ramuri am o mie!
Le-au depus fluturii, îi vezi
Cum strică pomii din livezi?
Cireșe nu voi mai rodi!
Cu ce-i mai satur pe copii?
-Cireșule, nu mai ofta,
Îndată te voi ajuta!
Și pitulicea a plecat,
Mai multe păsări a chemat
De ouă, de omizi, de fluturi.
-Cireșule, acum te bucuri?
Cireșul vesel a foșnit,
Cu dragoste le-a mulțumit,
Iar vara, rodul lui bogat,
Nu doar copiilor le-a dat.
A mai hrănit și puii mici
De vrăbii și de pitulici!
CERCEII
Vara mi-a adus cercei
Roşii ca obrajii mei.
Eu îi pun pe la urechi
Agăţaţi perechi-perechi.
-Cât de bine-ţi stă cu ei,
Vreau şi eu aşa cercei!
Zice mama, eu nu am...
-Îţi aduc un kilogram!
Poezie publicata în Creionul cu poezii, nr. 9/2004, Erc Press.
SPERIETOAREA
Om de paie îmbrăcat
Într-al tatălui halat,
Șade paznic în grădină
Agățat într-o prăjină .
Nu mănăncă, nu vorbește,
Ciorile le izgonește,
Stă de strajă zi și noapte
Să mănânc cireșe coapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu