POEZII CU CIREȘE

Toate drepturile rezervate. Reproducerea poeziilor numai cu acordul autorului.

CIREȘUL

Cireșul nostru-a-nflorit.

E ca un împărat gătit!

Deși-i frumos, e supărat.

-Ce ai? Ce ai? L-a întrebat

O pitulice cenușie.

-Omizi, pe ramuri am o mie!

Le-au depus fluturii, îi vezi

Cum strică pomii din livezi?

Cireșe nu voi mai rodi!

Cu ce-i mai satur pe copii?

-Cireșule, nu mai ofta,

Îndată te voi ajuta!

Și pitulicea a plecat,

Mai multe păsări a chemat

Și pe cireș l-au curățat

De ouă, de omizi, de fluturi.

-Cireșule, acum te bucuri?                                                                                                                                                                                                                                                                                       

Cireșul vesel a foșnit,

Cu dragoste le-a mulțumit,   

Iar vara, rodul lui bogat,

Nu doar copiilor le-a dat.

A mai hrănit și puii mici

De vrăbii și de pitulici!

CERCEII

Vara mi-a adus cercei

Roşii ca obrajii mei.

Eu îi pun pe la urechi

Agăţaţi perechi-perechi.

-Cât de bine-ţi stă cu ei,

Vreau şi eu aşa cercei!

Zice mama, eu nu am...                                                               

 -Îţi aduc un kilogram!

Poezie publicata în Creionul cu poezii, nr. 9/2004, Erc Press.

SPERIETOAREA

Om de paie îmbrăcat

Într-al tatălui halat,

Șade paznic în grădină

Agățat într-o prăjină .

Nu mănăncă, nu vorbește,                                                              

Ciorile le izgonește,

Stă de strajă zi și noapte

Să mănânc cireșe coapte.