LEACUL

LEACUL

Prin pădure s-a zvonit

Că ursul s-a îmbolnăvit.

Are febră și tușește

Și leacul nu și-l găsește.

Ca prieteni buni, mă rog,

Au venit lângă bârlog

Păsări, gâze, animale,

Cu-o părere fiecare:

Vulpița îl sfătuiește

Să consume mai mult pește.

Doctorul pădurilor

Recomandă-un viermișor.

Veverița-Rița spune:

-Ia vreo două-trei alune!

Albina e de părere

Să consume multă miere

Iepurele zice-ndată

Că îi trece cu salată.

Lupul-sanitar gândește

Că doar carnea îi priește.

Corbul zice: -Cra-cra-cra,

Caș și cașcaval să ia!

Intră-n vorbă-un șoricel:

-Să bea ceai de mușețel!

După o vreme, am aflat

Că ursul s-a vindecat,

Fiindcă un bun pădurar

L-a dus la veterinar.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

CÂNTEC

CÂNTEC

O poezie de-a mea, of, fir-ar să fie!

S-a-ndrăgostit prima oara de o melodie.

Atat de profound, atât de nebună,

C-ar vrea toată viaţa să fie-mpreună.

I-am spus doar atât: să nu se grăbească,

E vreme destulă să se logodească!

Dar ea nu ascultă şi peste trei zile

Purta pe o strofă inel cu safire,

Pe ultimul vers un şirag de mărgele

Din note plăcute, suave şi grele,

Pe titlu, sfinţită, de aur cunună,

Un cântec se naşte şi-mi place cum sună!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                     FOTO-Flavia

OMUL DE ZĂPADĂ

OMUL DE ZĂPADĂ

Omul meu alb, cu sclipici,
Mă întreabă cu mirare:
De ce are ochii mici

Şi un nas atât de mare?

De ce pălăria-i veche
Şi fularul deşirat?
Mâinile nu sunt pereche,
Şi de nasturi am uitat.

Gura strâmbă de ce are?
Cum îi stă fără picioare?
Eu răspund binecrescut:
Doar atât m-am priceput!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                                                                     

                                                             Foto-Didi

POEZII CU CIREȘE

Toate drepturile rezervate. Reproducerea poeziilor numai cu acordul autorului.

CIREȘUL

Cireșul nostru-a-nflorit.

E ca un împărat gătit!

Deși-i frumos, e supărat.

-Ce ai? Ce ai? L-a întrebat

O pitulice cenușie.

-Omizi, pe ramuri am o mie!

Le-au depus fluturii, îi vezi

Cum strică pomii din livezi?

Cireșe nu voi mai rodi!

Cu ce-i mai satur pe copii?

-Cireșule, nu mai ofta,

Îndată te voi ajuta!

Și pitulicea a plecat,

Mai multe păsări a chemat

Și pe cireș l-au curățat

De ouă, de omizi, de fluturi.

-Cireșule, acum te bucuri?                                                                                                                                                                                                                                                                                       

Cireșul vesel a foșnit,

Cu dragoste le-a mulțumit,   

Iar vara, rodul lui bogat,

Nu doar copiilor le-a dat.

A mai hrănit și puii mici

De vrăbii și de pitulici!

CERCEII

Vara mi-a adus cercei

Roşii ca obrajii mei.

Eu îi pun pe la urechi

Agăţaţi perechi-perechi.

-Cât de bine-ţi stă cu ei,

Vreau şi eu aşa cercei!

Zice mama, eu nu am...                                                               

 -Îţi aduc un kilogram!

Poezie publicata în Creionul cu poezii, nr. 9/2004, Erc Press.

SPERIETOAREA

Om de paie îmbrăcat

Într-al tatălui halat,

Șade paznic în grădină

Agățat într-o prăjină .

Nu mănăncă, nu vorbește,                                                              

Ciorile le izgonește,

Stă de strajă zi și noapte

Să mănânc cireșe coapte.