ODĂ ȚĂRANULUI

ODĂ ȚĂRANULUI

A dat colţul ierbii. Tăranul tresare.

Îşi scoate din staul mieluţi şi mioare.

Pământul aşteaptă să fie brăzdat,

Să prindă samânţa, cu sudoare udat.

Livada şi via aşteaptă şi ele

Să fie tăiate şi plâng în tăcere.

Dar rana le trece, nimic nu mai doare,

Plesnesc muguraşii, apoi dau în floare.

E vară. Ţăranul cositul porneşte.

El brazda scăldată cu rouă o culcă.

În urmă o-ntoarce ţăranca din furcă

Şi fânul îl strânge, căpiţa tot creşte.

În toamnă adună ce a semănat.

Porumbul şi grâul îl pune-n hambare.

Când vrea Dumnezeu, ţăranu-i bogat

Atât cât să aibă ceva de mâncare.

Doar iarna ramâne în casă, doinaş.

Credinţa îi este întreaga-avuţie.

Tăranul rămâne icoana cea vie,

Al grâului domn, al ierbii cosaş.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

Tablouri, pictură naivă (Epoch Times România)

http://www.revista-satul.ro/poezie-oda-taranului-de-prof-aurelia-panait/