GHIOCELUL

     GHIOCELUL

                                                       

Mă uit la tine, albă floare,

Şi numele cu drag ţi-l cânt.

Eşti semn gingaş de întrebare

Care răsare din pământ.

Eşti simbolul cu care gerul

Se luptă-n fiecare noapte,

Dar pavăză îţi este cerul

Şi-n zori eşti neatins de moarte.

Eşti lacrimă ce cade caldă

Din ochii unor îngeri blânzi

Şi schimbă izul de zăpadă

Într-un parfum de muguri cruzi.         

                                                                                                                                                   

Eşti prim-solistul care cântă

Naturii imnuri de trezire,

Eşti visătorul ce se-avântă

Să creadă-n viată şi-n iubire…

                                                                                                     

Tu, floare albă, fără pată,

Îţi ţii căpşorul în pământ,

Dar nimeni nu ţi-a spus, vreodată,

Că ai venit din cerul sfânt?

Sau chiar de ştii, umil priveşti

Cu ochişorii verzi şi mici

Pământu-n care vieţuieşti,

Ca tot mai mult să te ridici?

Vă dăruiesc cu bucurie

Floarea din cer, un ghiocel.

Chiar de-i presat în poezie

Poartă parfum de rai în el!

Primiţi-l, tainic murmurând

Spre Creator o rugăciune,

Căci floarea spune că-n curând

Soseşte primăvara-n lume.

din cartea: AVEA BUNICA...

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.

                                                              Decor prof. Onofrei Georgiana

                                                           Foto- Serbare prof. Dinu Daniela