EU SEMĂN CU TOAMNA!

EU SEMĂN CU TOAMNA!

Când toamna îşi scutură culorile pe paleta pictorilor,

îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,

şi aşază pe portativul muzicienilor note albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,

eu semăn cu toamna!

Nu ştiu de ce, dar când simt că ea va intra la mine în casă,

ascund scoicile adunate cu migală la mare,

 mă îmbrac în nuanţele ei zâmbitoare

şi o întâmpin cu ghinde, castane, dovleci găuriţi,

şi cu paşi diferiţi!

Îmi place să gust din dulceaţa de mere,

pe care mi le-aduce în bogate panere,

şi să prepar ceai cu gust de cătină şi de măceşe,

îmi place să miros a crizanteme,

a târziu şi devreme!

Uneori, mă  contopesc cu tristeţea toamnei:

îmi place să mă oglindesc într-o frunză brumată,

sau să ascult cum ploaia aruncă cu drag

stropi de rugăciune curată,

şi lumini lângă prag!

Dar mă întristează bucuria ei

când soarbe clorofila din frunze

şi aruncă veşmintele pomilor sub  noroi,

lăsându-i neabordabili şi goi,
fără verde pe pânze.

Nu-mi place nici când îmi muşcă din zile

Şi mi le face mai scurte şi improbabile,

sau când mă pătrunde cu guturai

şi îmi îngălbeneşte obrazul

cu gând să mă transforme într-o umbră, un scai.

Dar, când toamna îşi scutură culorile pe paleta pictorilor,

îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,

şi aşază pe portativul muzicienilor note albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,

eu semăn cu toamna!

 Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  

COPILĂRIA UNUI MIEZ DE PÂINE

COPILĂRIA UNUI MIEZ DE PÂINE

Odată, am modelat o pâine din făină albă.

Am pus făină necântărită, apă nemăsurată,

un pic de maia şi sare cu mâna.

Am amestecat, am frământat 

şi am aşteptat ca aluatul să crească.

N-a ieşit o pâine frumoasă,

ci una necrescută, necoaptă şi de nemâncat.

Aşa am învăţat despre măsură.

După ce am învăţat bine să fac o pâine albă

mi-am dorit o schimbare

şi am încercat să fac o pâine din făină neagră.

Am pus cantităţi măsurate,

am amestecat, am frămăntat şi am aşteptat

de la un aluat cu însuşiri diferite să crească la fel.

Dar nu, n-a ieşit o pâine bună,

ci una găurită şi amară!

Aşa am învăţat despre diferenţe.

Într-o zi, m-am hotărât să fac o pâine specială

şi mi-am pus ideile în practică.

Am amestecat făină albă, neagră şi de secară,

în măsuri ştiute doar de mine,

am adăugat seminţe de iubire. 

şi am făcut un aluat fin.

Am obţinut o crestere frumoasă.

A ieşit mai întâi un miros plăcut din cuptor

şi apoi o pâine pufoasă, sănătoasă, 

pe care îţi vine să o mănânci mai întâi cu ochii.

Aşa am învăţat despre respect şi valoare.

Astfel mi-am descoperit identitatea

si am devenit schimbarea

copilăriei unui miez de pâine.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului  

Imagini internet