ZĂPEZI COLORATE

ZĂPEZI COLORATE

            de Aurelia Panait

Să nu te miri!

Am aflat de la știri

Că oamenii nu mai preferă zăpezile albe…

Se poartă zăpezile roz, zăpezile albastre,

Zăpezile portocalii,

Violet, cafenii,

Zăpezile calde,…

Zăpezile viselor noastre.

Dacă, din întâmplare,

Vei găsi un petic alb la culoare

Poți face și tu o încercare!

Închide ochii, gândește-te la o culoare la modă,

Și fă o probă:

Deschide cutia cu acuarele

Și vopsește un petic de stele

Cu drag și răbdare!

Dacă peticul ți se pare prea mare

Și te-ai plictisit

De-atâta vopsit

Atunci chemă în ajutor un pitic

Din povestea Roz ca Zăpada

Care, chiar de e mic,

O să termine repede treaba!

Uite, chiar acum când vorbim amândoi

Eu am decis să deschid sezonul zăpezilor noi.

Plec afară, mă grăbesc să vopsesc

Zăpada cea dalbă, dar nu îndrăznesc!…

E mult prea curată,

E mult doar a mea…

Voi fi demodată

Rămâne așa!

Reproducerea doar cu acordul autoarei.

                                                    Fotografie: Georgeta Cincan

PRINTRE STELE ȘI ZĂPADĂ

PRINTRE STELE ȘI ZĂPADĂ

Un copil m-a întrebat:

-Iarna-i fată sau băiat?

Dacă-i fată, cum arată?

E o zână din povești

Care pune la ferești

Flori și aripi îngerești

Cu-o baghetă fermecată?

Ea, sub pânza cerului,

Face față gerului?

Dacă este un băiat

Tot în alb e îmbrăcat?

E un prinț fermecător

De zăpezi aducător

Și cu gerul nemilos

Luptă tare curajos?

-Nu-i nici fată, nici băiat...

E un anotimp curat

În lumină îmbrăcat.

Printre stele și zăpadă

Iarna e o perioadă!

Mai ușoară sau mai grea,
Să ne bucurăm de ea!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autoarei.

EU

EU

 Acrostih

Albastru e culoarea cu care îmi place să zugrăvesc

Universul copilăriei, iubirii și al satului românesc.

Roșu e culoarea cu care pictez dorul din inimile celor ce simt românește.

Emoția o picur cu lacrimile viei, ca să dau slavă

Limbii celei dulci a poporului meu.

Inima, ca să atingă alte inimi, se plimbă pe ulița cuvintelor ca să găsească suprema metaforă, iar

Albastru și roșu găsesc ajutoare în multe alte culori și nuanțe.

Prispa casei e locul în care se naște poezia.

Aici torc cu un fus fermecat amintirile născute în cuib de lumină. 

Noaptea, stele pe care nu le pot vedea, îmi limpezesc visele și, atunci,

Aripile se ridică în tăcere, încă și încă o dată, până la cer.

Iarba coaptă la soare strănută și

Timpul se scurge sub forma unui joc de cărți și răbdare…

PRIETENIA

PRIETENIA

Prietenia-i un cuvânt

De mare preț, iubit și sfânt,

Și-atunci când e cu drag rostit 

Ești împlinit și fericit. 

Deci, să rostim cu bucurie:

-Să ne trăiești, Prietenie!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea doar cu acordul autorului.

ÎNZĂRZĂRIRE

ÎNZĂRZĂRIRE

-Zarzăre, zarzăre,
Gingașă atingere,

Spune-mi, dragă, rogu-te,

Cum crești dintr-un sâmbure

Și cum, oare, înflorești

Și când tânăr nu mai ești?

Zarzăre, gătitule,

Bine parfumatule,

Cum treci peste vremuri grele

Cu ninsori prin rămurele,

Sau cu ploaie și cu vânt,

Cu frumos deznodământ?

Zărzărică, zarzăre,

Zarzăre, prietene,

Cum din acru dulce faci

Și-n poveste te prefaci?

O poveste-nzărzărită

Așteptată și iubită?

Și te mai întreb ceva:

Vrei să-mi dai din seva ta?

Toate drepturile rezervate. Reproducerea doar cu acordul autorului.

Imagini internet

ECHILIBRU

ECHILIBRU

Am uitat să merg pe sârmă,

Nici pe sfoară nu mai știu…

Plec și nu privesc în urmă,

Fug cât nu e prea tărziu.

Dar învăț să calc pe ape,

Chiar și pe cărbuni încinși,

Să-mi țin visele aproape,

Ochii către cer aprinși.

Și-nvăț cu răbdare zborul,

Să ies din adâncul meu,

Să-nalț gândul, să-nalț dorul,

Să mă-mpac cu Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

                                                       Pictura de TIBERIU MURSA