EU SEMĂN CU TOAMNA!
Când toamna îşi scutură culorile pe
paleta pictorilor,
îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,
şi aşază pe portativul muzicienilor note
albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,
eu semăn cu toamna!
Nu ştiu de ce, dar când simt că ea va
intra la mine în casă,
ascund scoicile adunate
cu migală la mare,
mă îmbrac în nuanţele ei zâmbitoare
şi o întâmpin cu ghinde, castane, dovleci găuriţi,
şi cu paşi diferiţi!
Îmi place să gust din dulceaţa de mere,
pe care mi le-aduce în bogate panere,
şi să prepar ceai cu gust de cătină
şi de măceşe,
îmi place să miros a crizanteme,
a târziu şi devreme!
Uneori, mă contopesc cu tristeţea
toamnei:
îmi place să mă oglindesc într-o
frunză brumată,
sau să ascult cum ploaia aruncă cu drag
stropi de rugăciune curată,
şi lumini lângă prag!
Dar mă întristează bucuria ei
când soarbe clorofila din frunze
şi aruncă veşmintele pomilor sub noroi,
lăsându-i neabordabili şi goi,
fără verde pe pânze.
Nu-mi place nici când îmi muşcă din
zile
Şi mi le face mai scurte şi improbabile,
sau când mă pătrunde cu guturai
şi îmi îngălbeneşte obrazul
cu gând să mă transforme într-o umbră, un scai.
Dar, când toamna îşi scutură culorile
pe paleta pictorilor,
îşi picură aurul pe peniţa poeţilor,
şi aşază pe portativul muzicienilor
note albe şi negre
ca nişte boabe de struguri,
eu semăn cu toamna!
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului
