Poezii, scenete, teatru pentru copii, dramatizări, idei pentru costume şi decoruri, de AURELIA PANAIT
duminică, 28 februarie 2016
A FOST ODATĂ UN PEŞTIŞOR...
A FOST ODATĂ UN PEŞTIŞOR...
A fost odată-un peştişor
Uite-aşa; (Braţele depărtate)
Ce şi-a pierdut un solzişor
Uite-aşa: (Degetul mare şi artător un pic depărtate).
Eu solzişorul aurit,
Uite-aşa: (Arată soarele)
Pe malul mării l-am găsit,
Uite-aşa:(Se apleacă să-l ridice).
L-am ridicat şi l-am privit,
Uite-aşa: (se ridică şi-l priveşte)
Şi bucuros eu am zâmbit,
Uite-aşa: (faţă zâmbitoare).
Apoi mirat m-am întrebat,
Uite-aşa:(imită o mirare)
O fi el oare fermecat?
Uite-aşa: (gesturi întrebătoare).
Cu grijă palma închizând,
Uite-aşa: (închide palma)
Eu o dorinţă am zis în gând
Uite-aşa: (inchide ochii).
Şi am suflat încetişor
Uite-aşa: (suflă peste pumn)
Şi l-am chemat pe peştişor
Uite-aşa: (imită chemarea).
Din mare peştele a venit,
Uite-aşa: (imită înotul)
Pe malul mării a sărit
Uite-aşa: (face o săritură).
-Copile, cât ai zice: "Peşte!"
Uite-aşa: (pocneşte din degete)
Dorinţa ţi se împlineşte!
Uite-aşa: (bate din palme).
Puteţi transforma poezia în joc muzical. Copiii se străng în cerc şi cântă. În mijloc se află un copil care va juca rolul peştişorului de aur. El aruncă solzişorul la picioarele unui copil.Copilul ales va imita toate mişcările sugerate de text. La sfârşit, peştişorul vine când este cheamat, îşi spune rolul şi face mişcările sugerate.
Copilul care primeşte solzişorul devine apoi peştişorul de aur şi jocul continuă.
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
Decoruri prof. Cristina Sfeclă
luni, 15 februarie 2016
DE-AŞ AVEA ZECE PONEI...
DE-AŞ AVEA ZECE PONEI...
De-aş avea zece ponei,
Toţi cu numere pe ei,
Multe jocuri m-aş juca
Şi i-aş ordona aşa:
De la mic până la mare
În ordine crescătoare.
După numere lor,
Într-un şir descrescător,
I-aş grupa după culoare,
După nota la purtare,
După greutatea lor,
Sau rasa poneilor.
După mers, după galop,
Nu m-aş plictisi deloc!
Numai unul de-aş avea
Şi tot bine mi-ar părea!
L-aş iubi, l-aş îngriji,
Ce prieteni buni am fi!
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului
marți, 9 februarie 2016
MUGURE DE OM, MUGURE DE POM
MUGURE DE OM, MUGURE DE POM
-Nu mai privi sfios pe geam,
Treci pragul şi vino cu mine!
Te-aşteaptă mugurii pe ram,
Hai, vino să îi vezi, copile!
Ascultă, seva dă năvală,
Urcă spre mugurii adormiţi.
Nerăbdători şi cu sfială
Îşi deschid ochii înverziţi.
Inima lor îmbujorată
Simte că-i timpul învierii,
Tic-Tic începe ca să bată
Şi cântă imnuri primăverii.
Frunze şi flori înghemuite
Pe ramuri se desfac comod,
Se-ntind la soare fericite
Şi cresc în vetrele de rod.
Treci pragul, mugure de om,
Să simţi curata înnoire!
Te-aşteaptă înfloritul pom
Purtând miresme de rodire,
Îmbrăţişează-l cu iubire
Şi spune-i cât e de frumos!...
Copil şi pom într-o unire
Într-un tablou laborios.
Treci pragul, mugure de viaţă,
Căci primăvara ne atinge,
Ne intră prin piele şi scoarţă,
Şi curge prin sevă şi sânge!
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
Decor: prof. Strungaru Gabriela
Foto- Ştefania
Căci primăvara ne atinge,
Ne intră prin piele şi scoarţă,
Şi curge prin sevă şi sânge!
Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
Decor: prof. Strungaru Gabriela
Foto- Ştefania