Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.
O CĂLĂTORIE ÎN COSMOS
Personaje:
Povestitorul
Doi astronomi
Soarele
Planeta
Mercur
Planeta Venus
Planeta Pământ
Luna
Planeta Marte
Extraterestrul
Planeta
Jupiter
Planeta
Saturn
Planeta
Uranus
Planeta Neptun
Aveţi nevoie de un decor care să sugereze un Observator Astronomic, deasupra lui sugeraţi, prin steluţe şi planete, Cosmosul şi realizaţi costume adecvate pentru fiecare rol.
Aveţi nevoie de un decor care să sugereze un Observator Astronomic, deasupra lui sugeraţi, prin steluţe şi planete, Cosmosul şi realizaţi costume adecvate pentru fiecare rol.
Povestitorul:
Că
spre Cosmos noi zburăm.
Să ne facem o idee,
Cum e prin Calea Lactee!
Copiii: pe rând, în funcţie de rol
- Eu voi fi cosmonaut!
- Eu voi fi astronaut!
- Noi vom fi planetele!
- Noi Luna şi stelele!
Povestitorul:
- Şi, jucându-ne aşa,
Cosmosul vom învăţa.
Vreau sa fiu cosmonaut
Şi-o rachetă mi-am făcut.
Am o cască şi costum
Şi o să pornesc la drum
Către stele voi zbura,
Cosmosul voi cerceta
Mă aşteaptă, negreşit,
Taine de descoperit.
Oare cum este o stea?
Cum a apărut pe lume?
Dar planeta, cum e ea?
Toate au un rost anume?
Câte voi descoperi,
Toate le voi povesti.
Astronomul:
- Steaua cea mai cunoscută
Este Soarele, se ştie,
Către el cosmonautul
Pleacă acum cu bucurie.
- Trebuie să iei aminte,
Nu te-apropia prea tare,
Am lumină orbitoare
Şi un gaz foarte fierbinte.
Am explozii mii şi mii,
Nu e bine ca să vii!
Vrei să mă cunoşti? Ei bine,
Povestesc eu despre mine:
Sunt o stea strălucitoare,
Şi nu sunt eu cea mai mare.
Iar planetele mereu
Se rotesc în jurul meu.
Dau căldură şi lumină,
Vă cresc florile-n grădină,
Dacă soarele n-ar fi
Lumea-ntreagă ar pieri.
Planeta Mercur:
- Sunt planeta cea mai mică
Şi am mers accelerat.
Prima sunt de lângă soare,
Negricioasă la culoare
Şi sunt greu de observat.
Soarele ce străluceşte
Totdeauna mă umbreşte.
Doar o sondă spaţială,
Într-o zi m-a vizitat,
De aceea aţi aflat
Toţi, din cărţile de şcoală:
Că de-aici îl vezi pe Soare
Cam de două ori mai mare,
Că am polii îngheţaţi,
Şi munţii cei mai înalţi.
Cosmonautul:
Este Venus, cum se ştie...
Voi zbura cu-a mea rachetă
S-o salut cu bucurie.
Planeta Venus
-
Sunt a doua de la
Soare
Şi-s cea mai strălucitoare.
Venus
e numele meu,
Licăresc
pe cer mereu
Luceafăr
mă mai numesc
Şi la
voi cu drag privesc,
Până
zorii se ivesc.
Astronomul:
se uită prin telescop
- Iată, acum cosmonautul
Vede o planetă-albastră.
Ştie ca este Pământul,
Terra este casa noastră.
Ultima o va străbate,
După toate celelalte.
Înspre satelitul lui.
Luna:
- Eu sunt Luna-luminată,
- Eu sunt Luna-luminată,
Sunt a nopților regină,
Sunt de stele-nconjurată,
Ba sunt nouă, ba sunt plină.
Oamenii m-au explorat,
Multe lucruri au aflat
Dar am taine mii si mii,
Trebuie ca să mai vii!
Marte:
Semăn mult, chiar cel mai mult,
Cu planeta ta, Pământ.
Sunt a patra de la soare,
Roşie sunt la culoare.
Aici viaţă nu-ntâlneşti,
Sunt doar născociri, poveşti.
OZN- uri, farfurii,
Marţieni - nu vei găsi!
Însă tare mi-ar plăcea
Dacă s-ar petrece-aşa:
Marţianul:
- Eu sunt marţian,
Tu esti pământean.
Printre stele noi
plutim
Şi ne împrietenim.
Astăzi ai venit la
mine,
Ai ajuns până pe
Marte,
Mâine voi sosi la
tine,
Fiindcă nu stai prea
departe.
Farfuria zburătoare
Este gata pregătită,
Cu viteză foarte
mare
Voi ajunge-ntr-o
clipită.
Planeta
Jupiter:
- Sunt a cincea
de la Soare,
Dintre toate cea mai mare
Am benzi late colorate
Şi furtuni nenumărate
Cea mai cunoscută e
Marea Pată
Roşie.
Am şi eu inele fine,
Mi-ar plăcea să vii la mine!
Planeta
Saturn:
-
Eu sunt ca un balon uşor,
Colorat
multicolor.
Sunt
planeta preferată,
Cu
inele-nconjurată,
Dar,
de unde locuieşti,
Numai
trei o să zăreşti.
Sunt
a şasea de la Soare,
Mare și strălucitoare.
Mă numesc “bijuterie”.
Planeta
Uranus:
- Sunt a şaptea de la Soare
Şi am fost găsită greu.
Verde pal sunt la culoare,
Ca Pământul mult mai mare,
Şi sunt rece tot mereu.
Sunt planeta răsturnată
Şi sunt foarte îndepărtată.
Planeta Neptun:
- Sunt a opta de la Soare
Și albastră la culoare
Am o pată-ntunecată
Şi sunt foarte agitată.
Am şi eu patru inele,
Dar sunt puţin luminoase,
Incomplete, subţirele,
Dar şi-aşa tot sunt frumoase.
Cosmonautul:
- Mă-ndrept spre Planeta Albastră,
Spre Pământul nostru drag.
Lângă-al casei noastre prag.
Pământul:
- Terra este al meu nume
Sau Pământ mi se mai spune.
Sunt a treia
dinspre Soare,
Şi-aici viaţa sălaş are.
Sunt albastră cum e marea.
Apele îmi dau culoarea,
Sunt de pământeni iubită,
Singura ce-s locuită.
Dacă vreţi să trăiţi bine,
Să aveţi grijă de mine!
Astronomul:
- Noaptea şi tu poţi vedea,
Pe un cer de catifea
Negru-negru la culoare,
Pete mici, strălucitoare.
Singure, sau mai grupate,
Par micuţe stelele,
Dar sunt mari - cât Soarele,
Doar că sunt mult mai departe.
Nu sunt toate galbene,
Au toate culorile:
Unele sunt albăstrii,
Altele portocalii,
Albe, roşii, verzi, dar toate
Sunt steluţe
minunate.
Astronomul:
- Cu linii imaginare
Oamenii au
tot legat
Mii de stele lucitoare...
Și pe cer au desenat:
Lebăda, sau Scorpionul,
Leul, Girafa, Dragonul….
Ce nu născoceşe Omul!
Chiar și această poveste
Tot o născocire este,
Fiindcă nimeni, niciodat,
Cosmosul n-a vizitat.
Doar pe Lună şi pe Marte,
Au ajuns cosmonauţi.
Celelalte sunt departe,
Cu racheta nu ajungi.
Povestitorul:
Şi sunt mii de sateliţi
Ce observă Universul,
Informaţii să găsiţi,
Dar poate ca într-o zi
Vom putea călători
Şi spre alte galaxii...
Ţie ţi-ar plăcea să vii?