miercuri, 25 februarie 2015

LA ICOANĂ



LA ICOANĂ

Cătălină, chip de floare,
Te închini ca un om mare:
Apăsat și cu credință,
Pură, gingașă ființă.                                

Când săruţi dulce icoana,
Îţi surâde tainic Mama.
Şi-n pridvorul cerului,
Zăreşti faţa Domnului!

Suflet cald, curat, plăpând,
O privești pe Maica Sfântă,
Spui o rugăciune-n gând
Și-auzi îngerii cum cântă!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.



                                                                                                          
                                                                                                               Imagine internet

miercuri, 18 februarie 2015

PRIMĂVARA

PRIMĂVARA

Primăvara, știți voi oare?
E o mică vrăjitoare!
Abracadabra rostește
Și zăpada se topește.

Hocus-pocus! Și apar
Ghiocei, mărgăritar,
Narcise și viorele,
Crini, zambile și lalele.

Prin grădini și prin livezi
Pomii se îmbracă-n flori,
Se-ntorc berze și cocori,
Uită-te pe cer să vezi!

Primăvara, nu-i așa,
Nu e vrăjitoare rea!

Poezie publicata în CREIONUL CU POEZII, nr. 2/2004, Erc Press, Bucureşti.


Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.





FOTO- Serbare
înv. Avram Maria















Decor pentru serbarea  de primavara.

ODĂ ȚĂRANULUI



ODĂ ȚĂRANULUI

A dat colţul ierbii. Tăranul tresare.
Îşi scoate din staul mieluţi şi mioare.
Pământul aşteaptă să fie brăzdat,
Să prindă samânţa, cu sudoare udat.

Livada şi via aşteaptă şi ele
Să fie tăiate şi plâng în tăcere.
Dar rana le trece, nimic nu mai doare,
Plesnesc muguraşii, apoi dau în floare.

E vară. Ţăranul cositul porneşte.
El brazda scăldată cu rouă o culcă.
În urmă o-ntoarce ţăranca din furcă
Şi fânul îl strânge, căpiţa tot creşte.

În toamnă adună ce a semănat.
Porumbul şi grâul îl pune-n hambare.
Când vrea Dumnezeu, ţăranu-i bogat
Atât cât să aibă ceva de mâncare.

Doar iarna ramâne în casă, doinaş.
Credinţa îi este întreaga-avuţie.
Tăranul rămâne icoana cea vie,
Al grâului domn, al ierbii cosaş.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.


Tablouri, pictură naivă (Epoch Times România)

http://www.revista-satul.ro/poezie-oda-taranului-de-prof-aurelia-panait/

marți, 17 februarie 2015

NUMĂRĂTOARE

                                                                                     
NUMĂRĂTOARE

Stau pe sârmă așezate
Rufe multe, colorate:
1 rochiță,
2 bluze,
3 fuste cu buburuze,
4 pantaloni de-ai mei,
5 perechi de ciorăpei,
6 cămăși mari și mici,
7 fesuri de pitici,
8 baticuri înflorate,
9 batiste brodate,
10 prosoape cu dungi,
Soare, hai să le usuci!

Poezie publicata în CREIONUL CU POEZII, nr. 5/2004, Erc Press, Bucureşti.

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.                                                                               

                                                               









  FOTO- Bianca





FOTO- Sebastian

luni, 16 februarie 2015

VISUL LUI RADU



Visul lui Radu



Personaje:
Radu- un copil de 5 ani
Mama
Pisicuţa Pufulici
Căţelul Lăbuş
Ursul polar
Iepurasul
Veverița
Păpuşa Rodica
Mingea
Cartea
Chitara:
Ceas
Locomotiva
Mașina
Avionul
                                                                                                       
                                                                                                   Imagini internet

Radu  se află în camera lui înconjurat de jucării stricate, împrăstiate pretutindeni.
Mama intră în cameră.

Mama:
-O! Ce dezordine este la tine în cameră! Şi câte jucării ai stricat! Nici o jucărie nu a rămas întreagă. Acum cu ce te vei mai juca?

Radu:
-Lasă, că-mi cumperi tu altele!

Mama:
-Ba, n-am să-ţi mai cumpăr nicio jucărie.Un copil care nu păstrează jucăriile pe care le are, nu merită altele noi. Aştept de la tine să le strângi în cutie şi să te gândeşti la cât de urât te-ai purtat cu ele!

Radu strânge căteva jucării. Plictisit, cască şi se întinde în pat.
Radu:
 -O, ce-am obosit! E cazul să mă odihnesc puţin!

Radu adoarme. Jucăriile vin pe rând să povestească ce au păţit.

Căţelul Lăbuş:
Sunt un căţeluş de pluş
Şi am numele Lăbuş.
Pănă ieri eram frumos,
Ochii vii, părul lăţoş,
Urechi drepte, miros fin...
Dar acum, priviţi puţin:
Radu părul mi-a tăiat
Şi un ochi mi-a aruncat,
Iar urechile-ascuţite,
Uite cum sunt ciopârţite...
Chiar acum să plec aş vrea,
Să dispar din calea sa.

Pisicuţa Pufulici:
Eu am fost o pisicuţă
Mlădioasă şi draguţă,
Aveam blăniţă frumoasă,
Albă, deasă, mătăsoasă
Şi curată peste fire...
Coada lungă şi subţire
Si-n pernuţe căptuşite
Ţineam ghearele-ascuţite.
Acum, judecaţi niţel:
Pot să prind vreun şoricel
Dacă Radu, rău cum e,
Mi-a tăiat gheruţele?
Pe blăniţa mea curată
Am pete de ciocolată
Şi e vai de coada mea!..
Tare mult să plec aş vrea!

Ursul polar:
Cum vedeţi, sunt urs polar,
Cu cojocul dat cu var.
Cât timp hoinăream pământul
Nu simţeam gerul şi vântul.
Acum blana mea ce groasă
E murdară şi e roasă.
Ce voi face eu la iarnă
Fără draga mea de blană?
Chiar acum o iau din loc
Să îmi cumpăr alt cojoc.

Iepurasul:
Eu sunt Rilă Iepurilă.
Sunt un animal fricos,
Dar cuminte şi frumos.
Însă azi îmi plângi de milă:
Am codiţa retezată,
O ureche mi-e tăiată,
Am un dinte lipsă-n faţă,
Şi trei fire din mustaţă.
Vai, vai, vai, ce tristă viaţă!

Veveriţa:
Eu sun Riţa-Veveriţa.
Eu mai mare-aveam codiţa.
Culegeam din pom alune,
Ghinde, nuci şi poame bune,
Dar acum, priviţi şi voi,
Mersul meu este greoi,
Nu mai sar ca altă dată,
Fiindcă am coada tăiată.
Vreau să plec de-aici îndată!

Păpuşa Rodica:
Eu, Rodica, eram fată
Cu rochiţa apretată,
Cu codiţe împletite
Şi ghetuţe lăcuite.
Acum am o mână ruptă,
Şi rochiţa descusută,
Nu mai am în păr fundiţă
Şi umblu mereu desculţă.
Spuneţi şi voi, dragi copii,
Cum să mai rămân aci?

Mingea:
Sunt o minge desumflată.
Nu mai sunt ce-am fost odată,
Căci, doar ştiţi şi voi, copii,
Câte, câte bucurii
Vă aduc la fiecare.
Vă stau zilnic la picioare.
Mă loviţi, mie nu-mi pasă,
Iar atunci când intru-n plasă
Strigaţi: Goool! Goool! şi săriţi...
Însă acuma, ia priviţi!
Cine s-ar juca cu mine?
Radu, cu un mărăcine,
M-a-nţepat, m-a aruncat,
Nu sunt bună de jucat!
                                                                                                                                         FOTO- Luigi
Cartea:
Eu am fosr cândva o carte.
Aveam poze colorate
Şi poveşti nenumărate.
Acum paginile mele
Sunt tăiate bucăţele.
În povestea cu Scufiţa
Nu mai scapă bunicuţa.
Micu caprei iezişor
Nu mai iese din cuptor,
Iar Cenuşăreasa, biată
A rămas nemăritată.
Aşa cum arăt, fireşte,
Nimeni nu mă mai iubeşte.

Chitara:
Eu chitară-am fost căndva.
Ştiam bine a cânta.
Acum am corzile rupte,
Trei şuruburi desfăcute
Şi cutia zgâriată.
Vai, vai, vai ce tristă soartă!
Niciun sunet nu mai scot.
Plec de-aici, că nu mai pot!

Ceasul:
Ieri eram un mândru ceas,
Dar din mine a rămas
Doar o limbă şi-un cadran.
Vai, ce viaţă scurtă am!
Zi şi noapte ticăiam,
Ora fixă arătam,
Pe copii îi deşteptam:
-Hai, băiete, hai, fetiţă,
Să mergeţi la grădiniţă!
Mâine, pentru prima oară,
O să-ntârziaţi la şcoală.

Locomotiva:
Eu, locomotivă-am fost
Şi aveam pe lume-un rost:
Trăgeam iute după mine
Multe vagoane pe şine.
Acum, roţi eu nu mai am,
Radu mi-a spart şi un geam,
Uşa şade încuiată,
Tare, tare-s supărată!

Maşina:
Eu nu merg deloc pe şină,
Pe şosea merg, că-s maşină.
Dar ce spun? Mergeam odată,
Acum nu mai am o roată,
Nici volan, nici canapea...
Ce şofer m-ar vrea aşa?
Haideţi, hai dragi jucării,
Haideţi să plecăm de-aici,
Pe Radu să-l părăsim,
Altă gazdă să găsim!

Avionul:
Eu zburam sus, către nori,
Peste mări şi peste ţări.
Cu sute de călători.
Acum fără aripi, oare,
Cum să mă înalţ spre soare?

Dragi prieteni, staţi aşa,
Înainte de-a pleca,
Hai un pic să ne gândim
Cum putem să-l pedepsim?

Pisicuţa Pufulici: -Eu îl zgărăi!
Căţelul Lăbuş: -Eu îl muşc!
Ursul polar: –Eu iau puşca şi-l împuşc!
Cartea:-Eu îi rup urechile!
Iepurasul:-Eu îi scot măselele!
Veveriţa:-Eu arunc cu nuci în el!
Păpuşa: -Îi tai părul şi-l las chel!
Mingea:- Îl înţep şi eu cu-n ac!
Ceasul:-Eu îi sun mereu la cap!
Maşina:-Eu îi pătez hainele!
Chitara:-Eu îi sparg timpanele!
Avionul:-Eu îl duc în zbor la Pol
                Şi-l arunc în apă gol!
Locomotiva:-Apoi eu îl duc la soare,
                      În junglă, la animale.....

Radu se zvârcoleşte speriat.
Radu:
-Nuuu!Lăsaţi-mă, vă rog,
O să vă repar la loc!

Mama intră pe uşă. Il mişcă uşor pe Radu, să-l trezească.

Mama:
-Radu, Radu, scoală-te!
N-ai strâns jucăriile?

Radu:
-N-aş mai fi rămas întreg
Dacă nu m-ai fi sculat,
Dar acuma înţeleg
Ce urât eu m-am purtat
Cu aceste jucării.

Mama:
-Poţi să le repari, să ştii,
Chiar aşa cum ai promis
Când te-ameninţau în vis.

Radu:
-Vreau întâi să cer iertare. (către jucării)
Vă promit la fiecare,
Că de-acuma înainte
O să fiu copil cuminte.
O să vă repar la loc
Şi frumos o să mă joc.

Mama îl sărută, Radu se apucă să repare jucăriile.

Cortina

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului.



Imagine internet